Când a murit tata, liniștea care s-a lăsat după aceea a fost mai grea decât înmormântarea în sine.
Moartea tatălui meu n-a adus cu ea zgomot, ci o tăcere apăsătoare, greu de dus. Nu au fost crize de plâns sau reproșuri strigate. A fost o durere strânsă, incomodă, plină de lucruri nerostite și priviri care evitau adevărul. La citirea testamentului, aerul din cameră devenise aproape irespirabil. Tata nu îi lăsase aproape nimic, material … Read more