„— Tu ești Aurora Stan?” Am dat din cap, mută. Sacoșa în carouri atârna greu în mâna mea, de parcă dintr-odată cântărea cât toți cei 22 de ani ai mei. Bărbatul s-a apropiat încet, ca și cum i-ar fi fost frică să nu mă sperie. Avea ochii verzi. Ca ai mamei. „Eu sunt Victor”, a … Read more
Mi-am amintit ce mi-a spus tata în ultima lui seară. Eram la el în odaie, cu două zile înainte să moară. Rex stătea lipit de pat, cu capul pe marginea saltelei, nemișcat de ore întregi. „De ce ții așa mult la câinele ăsta, tată?”, l-am întrebat. „E bătrân, e bolnav…” Tata a deschis ochii greu … Read more
M-am așezat cu spatele lipit de trunchi, în pijama, desculț pe iarba udă de rouă. „Dă-te la o parte, Vasile, că te tai!”, a strigat Costel. „Atunci tai doi”, am zis. Drujbistul, un om la vreo 50 de ani cu mâini de lemnar, s-a uitat la mine, apoi la Costel, și a oprit motorul. „Eu … Read more
Să-i închid ușa în nas. Mi-a zis: „Doamnă, vă rog, opriți-vă. Ne dă afară proprietarul din cauza amenzilor. Unde să mă duc cu patru copii?” Și eu m-am uitat la ea, la cearcănele ei, la copilul ăla mic care mă fixa cu ochii mari, și am închis ușa. Încet, fără trânteală. Ceea ce, într-un fel, … Read more
— Frumos. Chiar frumos. Doar că, înainte să te bucuri prea tare… verifică-ți soldul din contul comun. N-am clipit. Mi-am scos telefonul din buzunar și am deschis aplicația băncii. El se uita la mine cu zâmbetul ăla strâmb, sigur că o să mă vadă cum mă prăbușesc. Sold: 0 lei. M-am uitat la el. — … Read more
Pe raft era un borcan de zacuscă, câteva mere și o pungă mică de cartofi. Doamna Geta rămase nemișcată, cu mâna pe ușa frigiderului. Simona se apropie cu sacoșele. — Irina, unde e curcanul? întrebă soacra mea. — Pus bine, am zis. — Cum adică, pus bine? Cătălin veni în bucătărie. — Irina, ce-ai făcut … Read more
— Dă-mi și mie s-o citesc, zise nora mea și-i smulse plicul din mână. Citi repede, cu buzele mișcându-se fără sunet. La jumătate se opri și se uită la mine. Apoi la fiul meu. Apoi iar la mine. — Ce e asta? șopti ea. Fiul meu își drese vocea. — Citește scrisoarea, îi zise el. … Read more
Filip o deschise. Citi prima pagină. Apoi o citi din nou, mai încet. Natan îl privea fără să-l întrerupă. Eu mă uitam la mâinile lui Filip — la verigheta pe care o învârtea pe deget, la fel cum făcea și maică-sa când era nervoasă. Scrisoarea suna așa: „Filip, Dacă citești asta, înseamnă că ai făcut … Read more
— Dar dacă nu vrea să-și amintească? am întrebat. Mama n-a răspuns. I-a mai pus gem lui Darius și mi-a umplut și mie ceașca, ca și cum asta rezolva ceva. În zilele următoare am învățat geografia noii mele case. Darius nu bea ceaiul făcut de mine. „Mamaie pune mai mult zahăr.” Nu-i plăcea cum îi … Read more
— Cum adică nu-i nimic, tată? am zis. Unde sunt banii? Că eu i-am dat. În fiecare lună. N-a răspuns. Am ieșit pe poartă și m-am dus la Florica. Stă la două case distanță. Am bătut până mi-a deschis, cu mâinile pline de făină. — Fata mea, a zis când m-a văzut. Știu de ce-ai … Read more