Mă întorc încet, cu inima strânsă. În spatele meu se află un bărbat înalt, purtând un palton gri, vizibil uzat. Privirea lui este calmă, caldă, dar hotărâtă — genul de privire care nu cere explicații și nu judecă. Se apropie de casa de marcat, scoate portofelul și achită întreaga mea cumpărătură fără să spună nimic. … Read more

În acel moment, ușa salonului s-a deschis, iar un polițist a pășit înăuntru cu o expresie gravă. Din capătul holului am zărit-o pe Ramona apropiindu-se: brațele încrucișate, chipul tensionat, fără nicio urmă de îngrijorare. M-am ridicat încet. Mâinile îmi tremurau, dar nu de teamă, ci de o furie profundă, greu de controlat. Era un sentiment … Read more

— Elena… Marin? a rostit ea abia auzit, ca și cum numele ar fi declanșat o reacție fizică. Elena Marin… Pentru o fracțiune de secundă, expresia ei sigură s-a fisurat. Am văzut-o clar: mintea îi căuta repere, amintiri vechi, scene pe care probabil le credea uitate sau lipsite de consecințe. Când m-a privit din nou, … Read more

Exact în acel moment, ușa salonului s-a deschis brusc, iar logodnica lui Andrei a intrat năvalnic, cu trăsăturile deformate de furie. A întins brațul spre pătuțul copilului meu și a început să strige, iar cuvintele ei au paralizat întreaga încăpere. — Totul e o minciună! A pus la cale asta ca să te recâștige! E … Read more

Când mi-am văzut fiica întinsă pe podeaua lor, rănită, cu sânge pe haine și o privire pierdută, am înțeles instantaneu ceva ce refuzasem până atunci să accept. Nu fusese un conflict izolat. Nu fusese o izbucnire necontrolată. Era un tipar. O rutină. Un mecanism ascuns sub tăcere și justificări, repetat și protejat ani la rând. … Read more

Mara își amintea doar frigul din acea seară. Nu frigul de afară, ci cel din casă — acela care se strecura prin oase când soba rămânea fără lemne și mama nu mai avea putere să se ridice din pat. Gemenii plângeau, unul după altul, iar Mara făcea ce învățase singură: îi legăna, îi hrănea, le … Read more

Cu degetele nesigure, am strâns șervețelul și m-am ridicat de la masă. Am trecut printre mese fără să caut priviri, dar simțeam cum atenția tuturor se lipește de mine, rece și tăioasă. Nimeni nu m-a oprit. Niciun „unde pleci?”, niciun „hai înapoi”. Fratele meu și sora mea au rămas tăcuți. Era ca și cum ieșeam … Read more

Au oprit încălzirea ca să facă economii. Au luat banii strânși pentru casă, s-au îmbarcat pe un vas de croazieră și au lăsat în urmă un om bătrân, bolnav și neputincios, singur, într-o casă rece. În clipa aceea, femeia care cumpărase cozonac și vin pentru sărbători a dispărut. Ceva din mine s-a activat brusc. Nu … Read more

Ana știa, încă din clipa în care a pășit în sală, că ziua aceea nu avea să fie una banală. Aula Mare era arhiplină. Părinți emoționați, bunici care strângeau buchete de flori, rude care ridicau telefoanele din orice unghi. Mihai și Carmen ocupau locuri în rândul din mijloc. Priveau scena cu mândrie, dar nu pentru … Read more