Ce este Hemoleucograma?

Publicitate

Hemoleucograma completa este un test screening esential in diagnosticul si monitorizarea bolilor hematologice .

Hemoleucograma (hemograma) furnizează informaţii importante despre sistemul hematologic şi alte sisteme de organe. Hemoleucograma constă în măsurarea automată a următorilor parametri:

Număr eritrocite

Hemoglobina (Hb)

Hematocrit (Ht)

Indici eritrocitari – Volumul mediu eritrocitar (corpuscular) (MCV), Hemoglobina eritrocitară (corpusculară) medie (MCH), Concentraţia de hemoglobină eritrocitară (corpusculară) medie (MCHC), Lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW)

Număr trombocite

Număr leucocite

Formula leucocitară (neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile). Valorile acestor parametri variază în funcţie de vârstă şi sex.

Eritrocitele (celulele roşii)

celule produse la nivelul măduvei osoase în cadrul procesului de eritropoieză; au în sângele periferic o durată de viaţa de 120 de zile

celule anucleate care conţin hemoglobină, cu rol de transport al oxigenului de la plămâni la ţesuturi, respectiv a dioxidului de carbon de la ţesuturi la plămâni.

Hemoglobina

concentraţia hemoglobinei evaluează cantitatea totală de hemoglobină din sângele periferic
hemoglobina intră în constituţia eritrocitelor, cu rol în transportul oxigenului şi a dioxidului de carbon

este constituită din hem (fier cuplat cu protoporfirină) şi globină (constituită din lanţuri polipeptidice). O serie de afecţiuni sunt determinate de anomalii în structura globinei (hemoglobinopatii) sau de anomalii în sinteza lanţurilor de globină (de exemplu, talasemia).

Hematocrit

exprimarea procentuală a volumului reprezentat de eritrocite din volumul total sanguin.

Indici eritrocitare

furnizeaza informaţii referitoare la mărimea eritrocitelor (MCV, RDW), gradul de încărcare cu hemoglobină a eritrocitelor (MCH), respectiv concentraţia hemoglobinei eritrocitare (MCHC), fiind utili în clasificarea anemiilor.

Valori scăzute ale eritrocitelor, hemoglobinei şi hematocritului apar în: hemoragie, hemoliză, dietă deficitară (de exemplu: fier, vitamina B12, folaţi), afecţiuni genetice, administrarea unor medicamente (cloramfenicol, chinidină, hidantoina etc),insuficiență medulară (fibroză, leucemie, post chimioterapie etc), afecţiuni cronice, insuficienţe ale diferitelor organe (boli renale etc).

Valori crescute ale eritrocitelor, hemoglobinei şi hematocritului pot fi induse fiziologic ca urmare a nevoii organismului de a-şi creşte capacitatea de transport a oxigenului (de exemplu, la altitudini înalte sau în bolile care produc hipoxiecronică). Un număr crescut de eritrocite apar în anumite afecţiuni, cum ar fi policitemia vera, talasemia.

La fumători concentraţia de hemoglobină şi hematocritul sunt mai ridicate pentru a compensa scăderea capacităţii de transport a oxigenului. Există variaţii diurne ale hemoglobinei şi hematocritului, valorile maxime înregistrandu-se dimineaţa, iar cele minime seara.

Trombocite

se formează în măduva osoasă din megacariocite

Publicitate

celule mici, rotunde, anucleate, cu rol principal în menţinerea integrităţii vasculare
se găsesc în sângele periferic, un procent mic fiind localizat la nivelul splinei şi ficatului
Trombocitele au un rol important în coagularea sîngelui.

În condiţiile unei leziuni vasculare are loc formarea unui cheag care va „acoperi” leziunea până la vindecarea acesteia. Prima etapă a hemostazei constă în agregarea trombocitară. Ulterior trombocitele ajută la iniţierea cascadei coagulării.

Număr scăzut de trombocite pot aparea în diverse cazuri:

producţie scăzută de trombocite (secundar insuficienţei medulare sau infiltrării-fibroză, tumoră etc)
sechestrarea trombocitelor (secundar hipersplenismului)

distrugere accelerată a trombocitelor (anticorpi, infecţii, medicamente, valve cardiace)

consum crescut (secundar coagulării intravasculare diseminate)

pierdere de trombocite secundar hemoragiei

diluţia cu volume mari de transfuzii sanguine, cu conţinut foarte scăzut/absent de trombocite
Numar de trombocite < 20000/mm³ pot apărea în urmatoarele situații: hemoragii spontane, pete şi echimoze. Un numar de trombocite < 40000/mm³ în cazul sângerărilor spontane sunt rare, dar există posibilitatea apariţiei sângerărilor prelungite (în urma unor traumatisme sau intervenţii chirurgicale).

Număr crescut de trombocite apare în tromboza vasculară. Principalele afecţiuni asociate cu un număr crescut de trombocite sunt: anemia feripriva, leucemii, limfoame, diverse tumori, mieloproliferări, postsplenectomie. Numărul de trombocite poate să crească la altitudini mari.

Leucocitele şi formula leucocitară

celule produse la nivelul măduvei osoase

împărţite în granulocite (neutrofile, bazofile, eozinofile) şi non-granulocite (limfocite-B şi T, monocite). Spre deosebire de limfocite şi monocite, granulocitele au nuclei multilobaţi şi granulaţii citoplasmatice distincte

rolul leucocitelor: acţionează împotriva infecţiilor prin fagocitoză, cu protejarea organismului de invazia microorganismelor patogene, producerea, transportul şi distribuirea anticorpilor în cursul răspunsului imun.

Fiecare tip de leucocite are funcţii specifice:

Neutrofilele: fagocitoză

Bazofilele şi mai ales eozinofilele: reacţii alergice

Limfocitele: imunitatea umorală (producţia de anticorpi)

Limfocitele B: reacţiile imunităţii celulare

limfocitele T: lupta împotriva infecţiilor cronice bacteriene şi a infecţiilor acute virale
Monocitele: fagocitoză, prin îndepărtarea reziduurilor necrotice şi a microorganismelor din sânge, produc interferon (rol imunostimulant).

Numărul total crescut denotă prezenţa unor infecţii bacteriene, inflamaţii, intoxicaţii metabolice, hemoliză, hemoragii, necroză tisulară, leucemii acute, boli mieloproliferative, traumatisme, stres fizic sau emoţional.

Număr scăzut indică infecţii virale, anemie aplastică, anemie megaloblastică, leucopenie indusă medicamentos, boli infiltrative medulare. Formula leucocitară are semnificaţie clinică numai interpretată în corelaţie cu numărul total de leucocite.

Publicitate
Loading...

Analizele medicale pentru ficat: care sunt si ce semnifica?

Publicitate

Ficatul este un organ localizat in portiunea superioara dreapta a abdomenului, imediat sub cutia toracica. Ficatul este un organ vital si intervine in numeroase functii importante ale organismului, precum:

Detoxifierea sangelui

Producerea unor proteine importante (albumina, factori de coagulare)

Metabolizarea unor medicamente si nutrienti

Procesarea produsilor de descompunere a hemoglobinei si a altor celule

Depozitarea vitaminelor, grasimii, colesterolului si a bilei

Producerea de glucoza

Care sunt cele mai frecvente analize de sange pentru ficat?

Analizele de sange pentru ficat sunt efectuate cel mai frecvent alaturi de hemoleucograma. Acestea pot identifica anumite tulburari ale functiei ficatului sau pot fi utile doar pentru evaluarea functiilor acestuia.

Pentru a permite acest lucru, este necesara dozarea nivelului anumitor enzime (proteine) din sange. In mod normal, aceste enzime sunt prezente la nivelul celulelor hepatice, insa, daca exista anumite tulburari, acestea sunt eliberate in circulatia sangvina.

Enzimele sunt proteine prezente in tot corpul si fiecare dintre acestea are o functie unica. Acestea accelereaza reactiile chimice din organism.

Cel mai frecvent dozate enzime sunt reprezentate de aminotransferazele. Acestea includ aspartat aminotransferaza (AST) si alaninaminotransferaza (ALT). Aceste enzime sunt prezente in mod normal in ficat, insa sunt eliberate in sistemul circulator doar atunci cand este vorba despre o afectiune a ficatului.

Cresterea nivelului acestora reprezinta o afectare a ficatului ce nu trebuie lasata neinvestigata.

Pe langa aceste enzime, AST si ALT, in tabloul analizelor medicale pentru ficat intra si fosfataza alcalina, 5’nucleotidaza si gamma-glutamil transpeptidaza (GGT), dintre cele mai importante si frecvent interpretate.

Publicitate

Nivelul sangvin normal al ALT este de 7-56 unitati/litru, iar al AST este de 10-40 de unitati/litru. O valoare prea mare a acestora semnifica o afectiune a ficatului. Cele mai frecvente cauze care pot creste nivelul enzimelor hepatice includ:

Infectiile virale ale ficatului

Abuzul de alcool

Ciroza hepatica

Hemocromatoza (nivelul mare de fier din sange)

Insuficienta cardiaca

Anumite medicamente: pentru durere, pentru scaderea colesterolului, antibioticele, antidepresivele, unele medicamente pentru tuberculoza

Unele boli autoimune (mai rar)

Pe langa dozarea enzimelor hepatice (AST si ALT), sunt necesare si alte teste care evalueaza functia hepatica, precum:

Coagulograma – masoara abilitatea sangelui de a se coagula si este utila pentru prevenirea sangerarii si a aparitiei vanatailor.

Albumina – este o proteina produsa la nivelul ficatului. Daca valoarea acesteia este mai mica decat in mod normal, atunci poate fi vorba despre o boala hepatica cronica sau chiar despre ciroza.

Bilirubina – aceasta este produsa de distrugerea celulelor rosii la nivelul ficatului. Este, apoi, eliberata sub forma de bila in fecale. Afectiunile hepatice pot fi decelate si prin prezenta unui nivel crescut al bilirubinei.

In plus, testarea pentru o eventuala infectie virala acuta sau cronica cu virus B sau C este necesara pentru a exclude o cauza mai severa.

Pentru un diagnostic de certitudine, pe langa analizele de sange pentru ficat, este necesara si o ecografie abdominala pentru a evalua structura ficatului si a cailor biliare, mai ales pentru a identifica eventuale pietre ce pot cauza boala hepatica.

Publicitate
Loading...

Cand facem RMN si cand CT

Publicitate

Diagnosticarea sau confirmarea unor afectiuni presupune în anumite situatii realizarea unor investigatii suplimentare analizelor de sânge, ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizata (CT) sau Rezonanta Magnetica (RM).

Acestea sunt doua modalitati diagnostice care utilizeaza tehnici diferite pentru achizitia imaginilor: radiatiile X pentru Tomografia Computerizata si câmpul magnetic pentru Rezonanta Magnetica.

În anumite afectiuni este preferata una din aceste modalitati, alteori ele sunt complementare. Fiecare are avantaje si dezavantaje, tinând cont de informatiile necesare diagnosticului, costul investigatiei si confortul pacientului.

Tomografia Computerizata (CT) este o metoda iradianta, folosind raze X. Este mai ieftina, mai rapida si mai usor tolerata de catre pacient. Cu ajutorul tomografiei computerizate putem obtine imagini ale oricarei parti a corpului uman, de la nivel cerebral pâna la extremitati.

Printre punctele forte se numara: detectarea fracturilor osoase, a calcificarilor (calcificari intratisulare sau litiaza renala), a hemoragiilor si evaluarea parenchimului pulmonar.

Uneori, în special în evaluarea vaselor sangvine sau a organelor interne, este necesara administrarea de substanta de contrast intravenoasa, pe baza de iod, care se excreta la nivel renal.

De aceea, înainte de investigatie este necesara efectuarea unor analize de laborator care sa ateste o buna functie renala (uree si creatinina serice).

Principalul inconvenient al CT-ului îl reprezinta faptul ca este o metoda iradianta; de aceea este contraindicat femeilor însarcinate si se recomanda precautie în efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere.

În plus, tomografia computerizata este contraindicata pacientilor cu insuficienta renala si celor cu reactii alergice la substanta de contrast. Nu în ultimul rând trebuie mentionat faptul ca Tomografia Computerizata are o rezolutie de contrast tisulara inferioara Rezonantei Magnetice.

Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM) este o metoda neiradianta, care foloseste un câmp magnetic si impulsuri de radiofrecventa pentru obtinerea imaginilor.

Are o sensibilitate crescuta a constrastului tisular (posibilitatea de a distinge între mai multe categorii de tesuturi si, implicit, detectare superioara a leziunilor, comparativ cu alte tehnici imagistice) si permite obtinerea unor imagini detaliate în diverse planuri, ceea ce permite o localizare precisa a leziunilor, foarte utila în planificarea interventiilor chirurgicale.

Publicitate

Cu ajutorul Rezonantei Magnetice se pot investiga patologii de la nivel cerebral, vertebro-medular, musculo-scheletal, cardio-vascular si abdomino-pelvin.

RM este modalitatea imagistica de selectie pentru detectarea leziunilor de la nivelul articulatiilor, fiind singurul examen noninvaziv care ofera o imagine detaliata a structurilor precum meniscuri (genunchi), ligamente sau tendoane.

Pentru examinarea glandelor mamare, complementar ecografiei mamare si mamografiei, se efectueaza examen IRM, ce poate diferentia uneori între leziuni maligne sau benigne si poate detecta leziuni multifocale.

Uneori este necesara administrarea de substanta de contrast intravenoasa, pe baza de Gadolinium, dar riscul si gravitatea reactiilor alergine sunt mult reduse comparativ cu cele dezvoltate la substanta de contrast iodata.

Fiind o metoda neiradianta, se poate efectua de catre femeile gravide în ultimele doua trimestre de sarcina, în special pentru eventuale malformatii ale fatului evidentiate la examenul ecografic.

Examenul RM este contraindicat pentru: persoanele cu stimulator cardiac, proteze cardiace de tip vechi, fragmente metalice la nivelul partilor moi, insuficienta renala severa, proteze metalice articulare sau materiale de osteosinteza, clipuri anevrismale sau anumite stenturi vasculare. În plus, nu este indicat în primul trimestru de sarcina.

Tendinta actuala în tarile avansate este de a se renunta treptat la metodele de investigatie iradianta (precum tomografia computerizata) în favoarea examinarilor prin rezonanta magnetica. „Trebuie avut în vedere faptul ca tipul investigatiei imagistice indicate pacientului se alege în functie de patologia cunoscuta sau suspicionata.

Uneori se recomanda CT, alteori RM, iar în unele cazuri sunt complementare. De aceea, colaborarea strânsa între radiolog si medicii curanti este foarte importanta pentru alegerea metodei imagistice optime pentru fiecare pacient.

Astfel, CT este examenul de prima intentie în afectiunile traumatice (fracturi osoase, hematoame intracraniene) si în explorarea toracica. În schimb, RM este de preferat în patologia neurologica, vasculara si musculo-scheletala, cu un plus adus de examinarile pe aparatul de 3 tesla”, spune Gina Zaharia, medic radiolog la Centrul Medical Provita – Diagnostic si tratament.

Publicitate
Loading...

Cand devine durerea de cap motiv de ingrijorare?

Publicitate

Deşi ne ferim de durere, trebuie să înţelegem că este un aliat esenţial pentru păstrarea stării de sănătate – un semnal extrem de necesar pentru a înţelege că este ceva în neregulă în organism.

Una dintre cele mai frecvente dureri de care se plânge omul modern este cefaleea sau durerea de cap. Iată de ce apare.

Cefaleea sau durerea de cap poate sa apara in orice parte a capului, pe ambele parti (fie pe partea dreapta, fie pe partea stanga a capului) sau intr-o singura zona. Durerile pot radia dincolo de cap dintr-un punct central sau pot sa dea senzatia de strangere ca intr-o menghina.

Durerile de cap pot fi ascutite, pulsante sau dureri surde, pot sa apara treptat sau subit. Pot sa dureze mai putin de o ora sau pana la cateva zile.

Exista diferite moduri de a defini cefaleea si de a o clasifica in functie de cauze. Societatea Internationala de Cefalee (IHS) clasifica durerile de cap ca fiind: cefalee primara, atunci cand durerile nu sunt cauzate de alta afectiune ori tulburare, si cefalee secundara, atunci cand exista o alta cauza ce sta la baza durerii.

Durerea de cap se poate dezvolta treptat sau brusc si poate dura de la mai putin de o ora pana la cateva zile.

Desi rar, durerea de cap poate semnaliza o afectiune serioasa, cum ar fi o tumora cerebrala, un accident vascular cerebral, un anevrism sau un cheag de sange.

Suna imediat la 112 atunci cand te confrunti cu cea mai rea durere de cap din viata ta: o durere de cap brusca, severa sau o durere de cap insotita de:

Confuzie sau probleme de intelegere/vorbire

Lesin

Convulsii

Febra mare – peste 39 grade Celsius

Amorteli, slabiciune sau paralizie pe o parte a corpului

Greutate in mers

Gat intepenit

Tulburari de vedere

Greata sau varsaturi (cand nu sunt legate de gripa sau mahmureala)

Trebuie sa te ingrijoreze si sa mergi la medicul tau atunci cand durerea de cap:

Se dezvolta pentru prima data dupa 50 de ani

Apare mai des decat de obicei – ex. mai mult de trei episoade de durere de cap pe saptamana

Apare brusc, in special dupa ce te-ai trezit

Este mai severa decat de obicei

Apare dupa o lovitura la cap

Este insotita de conjunctivita

Este declansata de efort sau tuse

Nu se estompeaza sau chiar se agraveaza, in ciuda utilizarii adecvata a medicamentelor antialgice
Te impiedica sa mergi la munca, sa dormi sau sa participi la activitati normale

De ce apar durerile de cap?

Cauzele celor mai multe dureri de cap nu sunt cunoscute pe deplin. Potrivit expertilor de la Harvard Medical School, tesutul cerebral si craniul nu sunt raspunzatoare de declansarea durerilor de cap, deoarece nu au nervi care sa inregistreze durerea.

Publicitate

Insa, vasele de sange de la nivelului capului si gatului pot semnala durerea, la fel si tesuturile care inconjoara creierul si o parte din nervii majori care isi au originea in creier. Pielea capului, sinusurile, dintii, muschii si articulatiile gatului pot provoca, de asemenea, dureri de cap.

Cele mai frecvente tipuri de durere de cap

De cele mai multe ori, durerile de cap sunt minore, dar extrem de neplacute. Iti strica buna-dispozitie si-ti dau programul peste cap. Ele pot fi usor tratate cu un antiinflamator, anumite alimente, cum ar fi orezul, cerealele, pastele fainoase, cafea sau pur si simplu luand o scurta pauza de relaxare.

Exista peste 300 de tipuri de durere de cap, din care aproximativ 10% au o cauza cunoscuta. Acestea din urma indica prezenta unei alte afectiuni, precum sinuzita, abcesele dentare, tensiunea oculara crescuta, meningita, traumatismul cranian, anevrism, glaucom, gripa, hipertensiune arteriala, atac de panica, otita, etc.

Durerile de cap care nu au o cauza cunoscuta se numesc primare. Iata care sunt cele mai frecvente dureri de cap primare:

Cefaleea de tensiune

De obicei, cefaleea de tensiune apare ca o durere difuza, usoara pana la moderata, care acopera intreaga suprafata a capului. Adesea este descrisa ca o senzatie de strangere a capului in menghina. Este cea mai frecventa durere de cap, fiind identificata la aproximativ 3 din 4 adulti care sufera de cefalee.

Tratamentul cefaleei de tensiune consta intr-un echilibru intre promovarea obiceiurilor sanatoase, utilizarea de medicamente potrivite si gasirea unor metode alternative de terapie.

Migrena

Migrena apar mai rar decat cefaleea de tensiune, insa este mult mai severa. O migrena este o durere de cap foarte intensa, pulsatila, localizata intr-o singura zona a capului. Este frecvent insotita de greata, varsaturi si sensibilitate extrema la lumina si zgomot.

Migrenele pot provoca dureri semnificative ce pot dura de la cateva ore pana la cateva zile. Anumite migrene sunt precedate sau insotite de simptome senzoriale de avertizare (aura), cum ar fi flash-uri de lumina, pete oarbe sau furnicaturi in brat sau picior.

Cefaleea in ciorchine

Cefaleea in ciochine este o durere foarte intensa, pulsatila, care apare mult mai des la barbati decat la femei. Este una dintre cele mai dureroase tipuri de dureri de cap, apare brusc si se caracterizeaza prin accese ciclice, repetate, de unde si denumirea de “ciorchine”.

Debuteaza frecvent in timpul noptii, ca o durere intensa in jurul unui ochi sau intr-o parte a capului. Accesele de durere pot dura saptamani sau luni si sunt urmate de perioade de remisie, cand dispar complet.

Publicitate
Loading...

Lupusul, o boala incurabila. Cauze, simptome si tratament

Publicitate

Lupusul este o tulburare continua a sistemului imunitar. Celulele sistemului imunitar ataca propriile tesuturi sanatoase, ducand la inflamatie si la leziuni tisulare. Simptomele pot fi limitate la nivelul pielii, dar de cele mai multe ori, lupusul cauzeaza si probleme interne, precum durerile articulare.

In cazurile severe, acesta poate afecta inima, rinichii si alte organe vitale. Desi nu exista un tratament exact, exista anumite solutii care pot minimiza daunele.

Factorii care grăbesc apariţia bolii

Dezechilibrul sistemului imunitar are un rol major în declanşarea bolii, fapt demonstrat de apariţia unor anticorpi. Alţi factori care ar putea fi implicaţi în declanşarea sau exacerbarea acestei afecţiuni sunt: fumatul, expunerea la soare, agenţii infecţioşi, hormonii, contraceptivele, medicamente precum hidralazina, izoniazida, hidantoina, griseofulvina, penicilina, alfametildopa.

Tipuri de lupus

Lupusul eritematos se clasifică în:

lupus eritematos cronic (cutanat)

lupus eritematos subacut

lupus eritematos sistemic

Simptome

Dureri articulare

Durerile articulare si musculare sunt, de cele mai multe ori, primul semn al lupusului. Durerea tinde sa apara pe ambele parti ale corpului, in special la nivelul articulatiilor incheieturii, mainii, degetelor si genunchilor. Articulatiile pot parea inflamate si sunt calde la atingere. Dar, spre deosebire de artrita reumatoida, lupusul nu provoaca daune permanente la nivelul articulatiilor.

Eruptii cutanate

Un semn indicator al lupusului este o eruptie in forma de fluture pe obraji si nas. Alte probleme comune ale pielii includ sensibilitatea la soare, pete rosii sau eruptii violente pe fata, gat sau maini. Unele persoane pot prezenta si afte bucale.

Modificari la nivelul unghiilor

Lupusul provoaca spargerea sau craparea unghiilor. Acestea pot prezenta pete rosii sau albastre la baza.

Febra si oboseala

Majoritatea persoanelor cu lupus experimenteaza un anumit grad de oboseala. In multe cazuri, este suficient de grava incat sa interfereze cu exercitarea celorlalte activitati zilnice. Cei mai multi pacienti prezinta si febra, dar febra inexplicabila poate fi un semn de avertizare numai la unele persoane.

Sensibilitate la lumina

Publicitate

Multe persoane care au lupus sunt deosebit de sensibile la soare si la alte forme de lumina ultrvioleta. O zi la plaja poate declansa o eruptie pe piele in zonele expuse la soare si poate agrava celelalte simptome ale afectiunii.

Caderea parului

Simptomele lupusului tind sa apara si sa dispara, acest lucru fiind valabil si pentru caderea parului.

Raynaud

Unele persoane cu lupus dezvolta o boala numita fenomenul Raynaud. Astfel, persoanele afectate experimenteaza dureri la degetele de la maini si de la picioare, amorteli, furnicaturi sau stres emotional.

Acest lucru se intampla atunci cand vasele mici de sange restrictioneaza fluxul de sange din zona respectiva. In timpul unui atac, degetele de la maini si picioare pot deveni albe sau albastre. Oamenii pot avea Raynaud si fara avea lupus sau orice alte complicatii.

Tratamentul pentru lupus eritematos cronic (cutanat)

Tratamentul constă în aplicarea unui dermatocorticoid topic sau inhibator de calcineurina (tacrolimus, pimecrolimus). Pentru leziuni superficiale se pot administra injecţii cu corticoizi.

În tratamentul sistemic se poate opta pentru antimalarice (clorochin, hidroxiclorochin) cu urmărirea eventualelor efecte oculare. Se va efectua un control oftalmologic la iniţierea terapiei şi la o perioadă de 6 luni).

Se mai prescriu retinoizi (acitretin în cazul leziunilor hiperkeratozice), corticoterapie generală (mai ales atunci când există o rezistenţă la antimalarice) sau talidomida.

În perioada însorită, datorită fotosensibilităţii crescute, pacienţii trebuie să se ferească de razele directe ale soarelui, să utilizeze creme cu factor de protecţie ridicat şi pălării cu boruri largi. Se mai poate administra un supliment de betacaroten ( 75-250 mg/zi ) pentru efectul său antiactinic.

Tratamentul în lupusul eritematos sistemic
Tratamentul constă în corticoterapie generală în doze mari sau alte imunosupresoare, cum sunt azatioprina , micofenolat mofetil, metotrexat, ciclofosfamida sau clorambucil.

Antimalaricele se recomandă în formele mai uşoare, cu atingere sistemică moderată. În ultimii ani s-au încercat terapii noi (efalizumab, rituximab, leflunomid, belimumab), dar acestea sunt încă în curs de evaluare.

Publicitate
Loading...

Cele mai frecvente boli care se agravează vara

Publicitate

Aşa se face că în sezonul estival ne pricopsim cu fel şi fel de probleme de sănătate în loc să ne bucurăm de razele soarelui şi de plaja cu nisipuri fine.

Canicula este principalul factor declanşator al dezechilibrelor din organism şi, dacă nu sunt luate măsuri rapid, aceasta poate avea efecte grave asupra sănătăţii noastre.

Căldura sufocantă reprezintă un factor de stres chiar şi pentru persoanele perfect sănătoase, darămite pentru cei în vârstă sau predispuşi la diverse afecţiuni cronice, cazuri în care boala poate deveni mult mai greu de controlat dacă gradele Celsius din termometru depăşesc nivelul confortului termic.

Să vedem, aşadar, care sunt cele mai frecvente afecţiuni care se pot agrava în sezonul estival:

BOLILE DE PIELE

Umiditatea, căldura şi folosirea cremelor de protecţie solară favorizează apariţia unei afecţiuni frecvent întâlnite în timpul verii, respectiv pitiriazis versicolor.

Această boală de piele este de fapt o micoză care se manifestă prin erupţia la nivelul pieptului şi spatelui a unor pete mici rotunde, brune sau decolorate, iar simptomele includ mâncărime, descuamarea (cojirea) pielii şi extinderea pe suprafeţe mari ale corpului.

Pentru a preveni acestă problemă şi pentru a evita apariţia recidivelor, este esenţial să fie respectate anumite reguli de igienă (purtarea de îmbrăcăminte din bumbac, evitarea piscinelor şi expunerea prelungită la soare) şi să ne adresăm medicului dermatolog, pentru tratamente sistemice, mai ales în sezonul cald.

DIABETUL

Pentru persoanele diagnosticate cu diabet vara este anotimpul in care trebuie sa acorde o atentie deosebita modului in care se ingrijesc, caci afectiunea se poate agrava.

Acest lucru se intampla din cauza temperaturilor ridicate, care favorizeaza deshidratarea. De aceea, este important sa ia masuri de preventie.

Deshidratarea si diabetul

Deshidratarea sau pierderea de fluide corporale poate aparea oricand in zilele foarte fierbinti de vara daca ai diabet. Poate sa apara si cand nivelul de glucoza din sange nu este tinut sub control.

Atunci cand glucoza din sange este ridicata, acest lucru poate duce la eliminarea unei cantitati mai mari de urina.

Pentru a preveni deshidratarea, este important consumul de doi-trei litri de lichide. Sunt excluse cele care au cofeina, cele care au zahar si alcoolul. Nici ceaiurile din plante care au cofeina nu trebuie baute de catre cei care au fost diagnosticati cu diabet.

Persoanele cu diabet si alte boli cronice cum sunt afectiunile inimii sunt mai sensibile, de aceea corpul se poate supraincalzi. Simptomele includ ameteli, transpiratie in exces, crampe musculare, pielea rece si uscata, durerile de cap, batai neregulate ale inimii, greata.

Daca un diabetic are oricare dintre aceste simptome trebuie sa se mute intr-o camera racoroasa, sa se hidrateze bine si sa solicite asistenta medicala.

Exercitiile fizice sunt indicate numai intr-un loc racoros, cum ar fi o sala de sport cu aer conditionat. Pot fi facute si in aer liber, dimineata devreme sau tarziu in seara.

Diabeticii trebuie sa fie foarte atenti la nivelul de glucoza din sange. Specialistii spun ca este indicat sa il verifice de cel putin patru ori pe zi. Nivelul de glucoza trebuie masurat de fiecare data cand un diabetic nu se simte bine.

O alta masura importanta pentru diabetici este sa isi ia tot timpul o gustare sanatoasa cu ei atunci cand pleaca la drum. In cazul in care ai programata o iesire la plaja, crema cu factor de protectie este obligatorie.

Publicitate

Medicii spun ca, in cazul in care suferi de arsuri solare atunci organismul devine din ce in ce mai stresat. Acest lucru poate sa duca la cresterea nivelului de glucoza din sange.

Daca o persoana diagnosticata cu aceasta afectiune cronica sufera de varsaturi sau de diaree, exista un grad mare de risc pentru aparitia deshidratarii. In astfel de situatii este nevoie de ajutor medical, pentru tratarea cat mai rapida a acestor simptome.

BOLILE CARDIACE

În timpul verii, presiunea sângelui este redusă deoarece organismul elimină căldura în exces pentru a evita supraîncălzirea. Unii am putea fi tentaţi să credem că putem renunţa la tratamentul pentru tensiune recomandat de medic, sau că nu mai e cazul să mergem la o consultaţie, în ideea că vom merge “la toamnă”.

Din păcate, nu facem decât să ne expunem unui risc mai mare. Temperaturile extreme şi efortul în exces pot avea ca efect o criză de tensiune, manifestată prin cefalee, transpiraţii bruşte şi intense, congestive etc., apoi o vizită la spital şi chiar o internare.

Şi cardiacii sunt vulnerabili în faţa toropelii specifice verii deoarece deshidratarea poate creşte vâscozitatea sângelui, slăbind circulaţia sanguină şi încetinind ritmul cardiac. De asemenea, odată cu transpiraţia se pierde şi potasiul, un mineral care reglează activitatea inimii. Primele semne care ar trebui să vă îngrijoreze sunt starea de ameţeală, migrenele, durerile de cap şi ţiuitul în urechi.

Pentru a evita acest lucru, specialiştii recomandă să se reducă la minimum cantitatea de sare din alimentaţie, consumul din belşug de fructe şi legume, evitarea ieşirilor la orele prânzului, atunci când temperaturile şi razele soarelui au cea mai mare intensitate, monitorizarea zilnică a tensiunii şi hidratarea cu minimum 2-3 litri de lichide zilnic.

ASTMUL

Manifestările resimţite încă din timpul primăverii din cauza alergenilor pot persista şi pe parcursul sezonului cald. În plus, căldura, umiditatea, praful şi poluarea excesivă din marile oraşe pot agrava simptomele astmului, bolnavul prezentând dificultăţi mari în respiraţie, în special pe timp de noapte, tuse şi senzaţie de apăsare în piept.

Din acest motiv, pe timp de vară sunt recomandate pentru astmatici excursiile la munte, unde aerul este mai curat şi mai lipsit de factori alergeni, iar temperatura este una suportabilă.

De asemenea, trebuie avut grijă la aparatele de aer condiţionat. Filtrele acestora trebuie curăţate periodic de praf şi pentru a distruge micro-organismele depuse pe plase, care se pot răspândi în încăpere şi pot fi inhalate cu uşurinţă, agravând crizele de astm.

VARICE

Vara, datorita temperaturii crescute, se produce o vasodilatatie periferica, ce duce la cresterea volumului de singe. In general, la nivelul membrelor se produc schimbarile de caldura cu mediul exterior, favorizat si de o imbracaminte mai usoara, care permite, prin fenomenul de evaporare a apei, scaderea temperaturii mediului intern.

Vasele de singe sint asemanatoare unui radiator care atunci cind este nevoie, primesc excesul de caldura de la nivelul central al corpului si il elimina prin contactul direct cu aerul atmosferic, ceva mai rece. Atunci cind temperatura mediului exterior scade, „radiatoarele” de la nivelul pielii se inchid si caldura e pastrata in interiorul corpului.

In cazul varicelor, singele stagneaza in vasele dilatate anormal. Temperatura ridicata determina cresterea volumului de singe, agravind boala.

Publicitate
Loading...

Diabetul si steatoza hepatica

Publicitate

Steatoza hepatica reprezinta acumularea de lipide (acizi grasi, trigliceride) in ficat, in interiorul celulelor hepatice. Poate aparea ca o consecinta a consumului de alcool (steatoza hepatica alcoolica), dar insoteste si obezitatea/sindromul metabolic, caz in care este denumita steatoza hepatica non-alcoolica.

In functie de mecanismul de aparitie a bolii, exista doua forme principale de diabet zaharat, cunoscute sub numele de tipul 1 si tipul 2. Diabetul zaharat tip 1 se intalneste mai frecvent la copii si la tineri.

El apare din cauza faptului ca sistemul imun al corpului (globulele albe) distruge celulele beta pancreatice secretoare de insulina, considerandu-le niste celule straine (proces numit autoimunitate). Consecinta directa este faptul ca aceasta forma de diabet nu poate fi tratata decat cu insulina.

Diabetul zaharat tip 2, forma cea mai frecventa

Reprezinta peste 80% din totalul cazurilor. Aproape toti acesti pacienti sunt supraponderali sau obezi. La ei, diabetul apare pe fondul unei predispozitii ereditare pentru o functionare defectuoasa a celulelor din pancreas care produc insulina.

La care se asociaza in timp prezenta obezitatii, tesutul adipos in exces producand multe substante „nocive” care, in cele din urma, contribuie la aparitia bolii. Diabetul tip 2 mai este numit si non-insulinodependent.

Acumularea de grasime in ficat predispune la steatoza si diabet

Se stie deja ca obezitatea reprezinta un factor de risc major pentru aparitia diabetului zaharat tip 2, a bolilor cardiovasculare si a dislipidemiilor (cresterea grasimilor din sange). Numarul cazurilor de steatoza hepatica non-alcoolica a crescut in paralel cu cresterea cazurilor de obezitate.

Trebuie suspectata la orice persoana supraponderala sau obeza la care, ecografic, se constata acumularea de grasime in ficat, mai ales daca aceasta este insotita si de o crestere a glicemiei, grasimilor din sange sau hipertensiunii arteriale.

Publicitate

In unele situatii, acumularea excesiva a grasimilor in interiorul celulelor hepatice duce la distrugerea lor, evidentiata prin cresterea transaminazelor, markerii unei suferinte a ficatului. Asadar, steatoza hepatica simpla a evoluat deja in stadiul de steatohepatita non-alcoolica.

Datele arata ca exista o stransa legatura intre steatoza hepatica non-alcoolica si diabetul zaharat tip 2: 70-80% dintre pacientii cu diabet prezinta si steatoza hepatica, iar 20-50% dintre cei cu steatoza non-alcoolica au si diabet zaharat tip 2.

Steatoza non-alcoolica este cea mai frecventa cauza de afectare hepatica in tarile dezvoltate, depasind in prezent afectiunile asociate virusurilor hepatitice si consumului de alcool. Astfel, in tarile dezvoltate afecteaza pana la 20-30% dintre adulti si 75-90% dintre persoanele obeze.

Diabetul poate agrava evolutia steatozei non-alcoolice

Relatia dintre diabetul tip 2 si steatoza hepatica non-alcoolica este bidirectionala: continutul de grasime a ficatului este semnificativ crescut la persoanele cu diabet tip 2, iar prezenta steatozei non-alcoolice reprezinta un factor de predictie pentru aparitia diabetului zaharat tip 2.

De aceea, toti pacientii la care se descopera incarcarea grasa a ficatului trebuie sa fie verificati si din punct de vedere al glicemiei. Diabetul zaharat tip 2 poate evolua ani de zile nedepistat, fara simptome evidente, dar cu consecinte nefaste in timp.

De altfel, prezenta diabetului zaharat tip 2 poate agrava evolutia steatozei hepatice non-alcoolice simple catre steatohepatita, ciroza hepatica, chiar cancer hepatic. In lipsa modificarii stilului de viata, urmata de scadere ponderala si in lipsa tratamentului adecvat, steatohepatita poate evolua catre fibrozarea tesutului hepatic, posibil si catre ciroza hepatica.

Cele doua boli agraveaza prognosticul pacientului. De aceea, este foarte important sa fie depistate precoce, iar in clipa in care sunt descoperite, sa se inceapa interventia asupra lor in sensul modificarii stilului de viata: regim alimentar, cresterea gradului de efort fizic, precum si medicatie adecvata atunci cand este necesar (in prezenta diabetului, dislipidemiei sau hipertensiunii arteriale)

Publicitate
Loading...

Durere abdominala in partea dreapta

Publicitate

Durea abdominala in dreapta este frecvent intalnita in patologia umana, multe persoane ajungand la medic pentru acest tip de durere.

Ce boli dau dureri abdominale?

Durerea abdominala poate fi cauzata in general de urmatoarele situatii

boli ale peretelui abdominal (hernie, eventratie, traumatisme / lovituri, zona zoster, etc)

boli ale coloanei- hernie de disc, spondiloza, fracturi, etc

boli ale unui organ localizat in abdomen.

In conditiile existentei unei dureri in zona respectiva, este mai indicat un consult medical (de boli interne sau gastroenterologie), decat efectuarea de explorari “pe cont propriu” cu interpretarea lor dupa net, care duc la pierdere de timp cu intarzierea diagnosticul si eventual evolutia bolii catree un stadiu greu sau imposibil de tratat.

Mai jos ma voi referi doar la durerile date de organele abdominale.

Partea dreapta a abdomenului cuprinde – de sus in jos urmatoarele zone si organe:

Durerea abdominala in dreapta

DUrerea abdominala in dreapta poate fi localizata i mai multe zone

Durerea din hipocondrul drept (dreapta-sus)

In aceasta zona sunt localizate urmatoarele organe

Ficatul

caracteristicile principale ale durerii: durerea de ficat apare rar, in caz de tumori sau boli de inima, hepatita acuta, icter mecanic

prima explorare indicata – ecografia/ CT

Fierea (colecistul)- durerea de fiere

caracteristicile principale ale durerii: durerea apare mai des, in dischinezie biliara, pietre= litiaza, infectii= colecistite , icter mecanic

prima explorare indicata – ecografie abdominala

Rinichiul drept

caracteristicile principale ale durerii: durerea de rinichi este localizata in spate si poate ajunge in hipocondrul drept, se asociaza cu tulburari de urinat, febra, urina tulbure/ rosie

prima explorare indicata – ecografie/ examene de urina, urografie

Unghiul drept al intestinului gros (colon)

Publicitate

caracteristicile principale ale durerii:durerea poate fi insotita de balonare, constipatie sau diaree, scaune cu sange/mucus/puroi

prima explorare indicata- colonoscopie

Evident ca durerea poate fi data si de o problema cu coloana sau a peretelui toracic sau abdominal

Durerea din flancul drept (dreapta-lateral)

Aici sunt localizate urmatoarele organe:

Colonul (intestinul gros) ascendent

caracteristicile principale ale durerii: durerea are aceleasi caracteristici ca mai sus

prima explorare indicata- colonoscopie

Ureterul

ccaracteristicile principale ale durerii: durere cu tulburari de urinat, urin tulburi, rosii;
prima explorare indicata- examen de urina/ecografie/urografie

Evident ca durerea poate fi data si de o problema cu coloana sau a peretelui abdominal

Durerea din fosa iliaca dreapta (dreapta-jos)
Aici sunt localizate urmatoarele organe :

Apendice

caracteristicile principale ale durerii: durerea este rapid progresiva, insotita de varsaturi, eventual diaree, febra, stare generala proasta

prima explorare indicata- consult chirurgical

Ovarul drept

caracteristicile principale ale durerii: durere mare, eventual febra, tulburari de ciclu

prima explorare indicata- ecografie/CT

Ureter drept

Ureterul

caracteristici principale: vezi mai sus caracteristicile durerii

prima explorare indicata – examene de urina/ecografie/urografie

Cec = partea initiala a colonului

caracteristici principale: durere, balonare, diaree/constipatie, scaune cu mucus/sange/puroi

prima explorare indicata-colonoscopie

O durere de burta localizata in una din zonele mentionate, nu inseamna neaparat ca un organ de acolo da durerea, deoarece exista si deplasari ale organelor din zonele obisnuite, ca si iradieri (reflectari) ale durerii departe de organul bolnav – vezi schema.

Evident ca durerea poate fi data si de o problema cu coloana sau a peretelui toracic sau abdominal

Publicitate
Loading...