Transpiratia este o reactie normala a corpului care apare dupa un efort indelungat sau odata cu purtarea unor haine care nu sunt din bumbac sau sunt prea groase raportat la vremea de afara.
Cu toate acestea, uneori pot sa apara episoade de transpiratii abundente in lipsa unui efort sustinut sau la expunerea corpului la o temperature excesiva.
Astfel de cazuri sunt semnale de alarma ale organismului si pot evidentia o serie de probleme ale unor afectiuni grave de sanatate.
Hiperhidroza reprezinta termenul medical care descrie transpiratia in exces fata de cea necesara in mod normal pentru reglarea temperaturii corporale.
Activarea in exces a glandelor sudoripare si transpiratia generalizata apar cel mai adesea in tulburarile neurologice (cand au loc leziuni ale hipotalamusului), in bolile endocrine, mai ales in hipertiroidie, in cazul unui diabet zaharat sau guta.
Transpiratia abundenta poate fi localizata in anumite zone precum: axile, palme, talpi, fata. Ea debuteaza de obicei la pubertate si are o tendinta de regresie dupa varsta de 40 de ani. Transpiratia excesiva in zona axilelor este specifica persoanelor emotive. Hiperhidroza axilara este mai pronuntata vara.
La unele persoane are loc o activitate crescuta a sistemului vegetativ simpatic, care se finalizeaza cu aparitia hiperhidrozei sau transpiratiei excesive. In plus, majoritatea femeilor care se afla la menopauza se confrunta cu aceasta problema din cauza dezechilibrului neuro-endocrin.
Tipuri de hiperhidroză
Hiperhidroza primară afectează aproximativ 1-3 % din populaţie şi se clasifică, în funcţie de localizare, în:
hiperhidroză cranio-facială,
axilară,
palmo-plantară
sau mixtă.
Hiperhidroza cranio-facială (transpiraţia excesivă la nivelul scalpului şi feţei) poate avea implicaţii psiho-sociale puternice.
Apariţia transpiraţiei în timpul şedinţelor, în timpul unui interviu, al unui discurs, poate fi resimţită ca fiind o situaţie extrem de jenantă, atât pentru pacient, cât şi pentru cei din jurul său.
Hiperhidroza severă afectează viaţa pacientului şi îi îngreunează contactele sociale şi profesionale. Spre deosebire de hiperhidroza palmo-plantară şi axilară, hiperhidroza cranio-facială este mai greu de ascuns şi de tratat .
Oricine suferă de hiperhidroză trebuie în primul rând să consulte un medic pentru a beneficia de un control medical complet şi pentru a se asigura că transpiraţia excesivă nu se datorează unei alte afecţiuni medicale sau unui efect secundar al unui medicament, iar atunci vorbim de hiperhidroza secundară.
Hiperhidroza secundară poate semnala o problemă de sănătate mai gravă şi trebuie luată în considerare întotdeauna prima dată.
Această condiţie poate apărea secundar următoarelor afecţiuni :
cancer (din cauza proceselor metabolice intensificate)
tulburări de anxietate
medicatie antalgică (tratamente pentru durere )
medicaţie antidepresivă
hipertiroidism
afecţiuni cardiace
hiperglicemie
afecţiuni pulmonare ( emfizem pulmonar )
menopauză ( fluctuaţii hormonale )
boala Parkinson
feocromocitom ( tumoră a glandei suprarenale )
acromegalie (afecţiune gravă care apare atunci cand corpul produce prea mulţi hormoni care controleaza creşterea)
accident vascular cerebral ( în special cele care afectează hipotalamusul )
injurii ale măduvei spinarii
tuberculoză sau alte infeţii cronice
endocardită
intoxicaţie cu mercur
gută
administrarea unor medicamente precum fizostigmina, pilocarpina, antidepresive triciclice, venlafaxina
Dacă se dovedeşte că transpiraţia excesivă este independentă de alte afecţiuni medicale sau de medicaţie, atunci este vorba despre hiperhidroză primară, de etiologie idiopatică (cauze necunoscute).
Se pare că glandele sudoripare din anumite zone sunt hiperactive sau hipersensibile la stimulii simpatici ai sistemului nervos vegetativ. Majoritatea pacienţilor prezintă antecedente în familie (cel puţin un membru al familiei suferă de hiperhidroză), acest fapt sugerând implicarea unui factor genetic în etiologia acestei afecţiuni.
Afecţiunea poate avea perioade liniştite sau exacerbate şi poate fi întreţinută de factori precum stresul, stările anxioase (frică, nelinişte), consumarea unor alimente picante, nicotina (fumatul) sau cafeina.
Dieta potrivită poate împiedica transpiraţia în exces
Ca în multe alte afecţiuni, regimul alimentar joacă un rol foarte important. Dacă transpiri mai mult decât în mod normal, e bine să ştii că trebuie să eviţi carbohidraţii complecşi, optând în schimb pentru cerealele cu conţinut ridicat de fibre, laptele consumat trebuie să aibă cât mai puţine grăsimi iar cantitatea de sare şi de condimente trebuie limitată drastic.
De asemenea, este important să consumi alimente bogate în calciu, să le eviţi pe cele cu miros pronunţat, cum este ceapa sau usturoiul, pentru că pot da un iz şi mai neplăcut transpiraţiei şi să bei cât mai multe lichide, de preferat apă, minimum 8 pahare pe zi, pentru a echilibra nivelul hidric din organism şi pentru a menţine constantă temperatura corpului.
Reţine că anumite substanţe precum cafeina, Guarana şi anumiţi compuşi din ceaiuri, dar şi administrarea de medicamente antidepresive, de tiroidă sau cele pentru tratamentul răcelilor pot stimula producerea transpiraţiei.
Remediile naturale sunt de asemenea un sprijin demn de luat în seamă în tratamentul hiperhidrozei, deoarece, prin acţiunea lor pot ajuta sistemul nervos să racţioneaze corespunzător iar astfel cantitatea de sudoare este mult diminuată. De fapt, ajutoarele din natură sunt folosite cu succes în medicina tradiţională de mii de ani.
Iată câteva dintre acestea:
Deodorantul din piatră de alaun – acest cristal natural extras din minele asiatice este extrem de eficient împotriva transpiraţiei şi a mirosurilor neplăcute şi, mai presus de toate, nu acoperă mirosul ci împiedică dezvoltarea bacteriilor responsabile cu apariţia acestuia.
Nu are în compoziţie parfum, este 100% natural şi se aplică pe zonele cu probleme, umezind puţin în prealabil piatra. Astfel de produse pot fi găsite în orice magazin naturist, au preţuri convenabile şi prezintă multiple avantaje: pot fi folosite pe o perioadă lungă de timp, nu pătează hainele, pot fi folosite şi pe pielea sensibilă, iritată şi calmează arsurile provocate de expunerea prelungită la soare.
Bicarbonatul de sodiu – aplicat pe zonele cu probleme chiar după ce ai ieşit de la duş are efect răcoritor şi, chiar dacă nu împiedică transpiraţia, neutralizează acizii care dau mirosul neplăcut.
Oţetul din cidru de mere – se poate aplica local înainte de a merge la culcare sau poate fi băut, dar se recomandă a fi îndulcit cu miere pentru că nu are un gust tocmai plăcut. Acesta are efect astringent iar folosirea regulată timp de mai multe zile poate reduce semnificativ cantitatea de sudoare.
Bea zilnic ceai de salvie cu muşeţel – în 2-3 săptămâni rezultatele se vor vedea, susţin persoanele care au încercat şi această soluţie alternativă. Amestecă o linguriţă de salvie uscată sau proaspătă cu o linguriţă şi jumătate de petale de muşeţel şi adaugă conţinutul într-un ibric cu 200 mililitri de apă fiartă. Acoperă recipientul şi lasă pentru 10-15 minute, după care adaugă o linguriţă de miere pentru a îndulci ceaiul rezultat.
Mare grijă însă la salvie, nu o consuma pe o perioadă mai lungă de o lună deoarece poate cauza mesntre abundente sau sângerare excesivă în urma unei leziuni minore.
Magneziul – adeseori, hiperhidroza este cauzată de carenţa de magneziu, mineral esenţial pentru întregul corp.
Potrivit unor cercetări, administrarea de 400 de miligrame de magneziu zilnic pot ajuta la un mai bun control al transpiraţiei excesive în doar o săptămână, deci consultaţi-vă medicul pentru prescrierea corectă a suplimentelor sau a alimentelor bogate în magneziu (legume verzi şi colorate, fructe, seminţe, nuci, lapte, peşte, soia etc.)
Tinctura de brusture – brusturele este o plantă cu puternic efect astringent şi ajută la purificarea sângelui şi a fluidelor corporale. Acesta poate fi consumat sub formă de ceai, care este totuşi destul de amar şi are un uşor efect laxativ, sau sub formă de tinctură aplicată pe zonele afectate de hiperhidroză.
Alte trucuri pentru a ţine sub control transpiraţia sunt: duşurile zilnice cu geluri sau săpunuri fără parfum, cu rol antibacterian, îmbrăcămintea din bumbac şi evitarea materialelor sintetice şi a încălţămintei neadecvate temperaturilor, care nu permit aerisirea pielii, evitarea stresului şi folosirea antiperspirantelor pe bază de clorură de aluminiu, care blochează transpiraţia.
În privinţa mirosului transpiraţiei, celebrul dr. Oz recomandă consumul de pir sau iarba-câinelui cum este numită în mod tradiţional. Această plantă, mai exact clorofila din compoziţia ei, ajută la distrugerea bacteriilor şi microbilor care provoacă mirosul neplăcut al transpiraţiei.