Ca orice organ, ficatul este alcătuit din celule. Aceste celule se numesc hepatocite și în interiorul lor au loc reacțiile biochimice de care vorbeam mai sus. Pentru a se desfășura în condiții optime, orice reacție are nevoie de niște substanțe numite enzime.
Două din aceste enzime sunt chiar transaminazele, de care ne ocupăm astăzi: alanin aminotransferaza (cunoscută drept TGP), respectiv aspartat aminotransferaza (cunoscută drept TGO).
Deși aceste enzime se găsesc și în alte organe, concentrația lor mare în ficat justifică statutul acestora de „analize de ficat”.
Ceea ce vedem noi pe buletinul de analize sunt valorile acestor enzime în sânge. În mod normal, în sânge există cantități mici de transaminaze, fără nicio legătură cu vreo boală de ficat.
Când aceste valori cresc, înseamnă că cineva a deschis „robinetul” de transaminaze din ficat. Deschiderea acestui „robinet” presupune „spargerea” hepatocitelor și deversarea conținutului lor în sânge.
Posibile cauze de crestere a valorii transaminazelor
TGP-ul este specifica ficatului, deci cresterea ei se asociaza de obicei cu boli de ficat. Valoarea acesteia poate sa fie crescuta deseori in asociere cu TGO in cazul afectarii ficatului. Cele mai frecvente cauze de afectare hepatica sunt
Hepatitele acute virale, alcoolice sau toxice – valorile transaminazelor cresc de peste 10 ori fata de normal;
Hepatitele cronice virale sau autoimune – valorile transaminazelor cresc de obicei intre 2 – 5 ori peste normal;
Boala hepatica de cauza alcoolica;
Steatoza si steatohepatita nonalcoolica (incarcarea ficatului cu grasime care nu este de cauza alcoolica – in obezitate, diabet zaharat, dislipidemie);
Ciroza hepatica de orice cauza (virala, alcoolica, autoimuna, medicamentoasa, etc);
Cancerul hepatic;
Unele medicamente (multe) pot duce la cresterea transaminazelor: paracetamol, statine, antidepresive, amiodarona, etc.
Transaminaze crescute de cauza extrahepatica sunt:
Hemoliza (distrugerea globulelor rosii);
Boli ale musculaturii scheletice;
Polimiozita;
Traumatisme musculare;
Efortul prelungit regulat;
Afectiuni tiroidiene (hipo, hipertiroidie);
Enteropatia glutenica (boala celiaca);
Alimentatia parenterala (hranirea prin perfuzii);
Cresterea transaminazelor la omul sanatos.
Nivelul crescut al transaminazelor nu se coreleaza cu prognosticul bolii. De exemplu, in hepatita A transaminazele pot fi foarte crescute, dar aceasta boala are de obicei o evolutie buna. Pacientii cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor dar boala duce deseori la hepatita cronica si la ciroza hepatica.
Care sunt valorile normale ale transaminazelor ?
TGO 5-40 unitati pe litru
TGP 7-56 unitati pe litru
Ce medicamente cresc transaminazele ?
Acid valproic
Aspirina
Diclofenac
Fenilbutazona
Fenitoin
Ibuprofen
Naproxen
Carbamazepina
Fenobarbital
Tetraciclina
Sulfonamidele
Izoniazida
Sulfametoxazol
Trimetoprim
Nitrofurantoin
Statinele
Niacin
Amiodarona
Hidralazina
Chinidina
Antidepresivele triciclice
Simptomele cresterii numarului de transaminaze
Pacientii care sufera de aceasta conditie sunt foarte susceptibili de a experimenta o ingalbenire a pielii, a ochilor si a membranelor mucoasei de la nivelul gurii. Aceste simptome sunt similare cu cele ale icterului.
Aceasta afectiune este adesea legata de oboseala, dureri abdominale, slabiciune si modificarea culorii urinei. Blocajul canalului biliar, cauzat de cresterea enzimelor hepatice, duce la formarea de scaune deschise la culoare.
Pruritul este, de asemenea, unul dintre cele mai comune si frecvente simptome ale cresterii numarului de transaminaze. Toxinele incep sa se acumuleaza in piele si sange si provoaca acest tip de senzatie. Umflarea picioarelor, a gleznelor indica faptul ca transaminazele au un nivel crescut in organism.
In primul rand, boala trebuie sa fie diagnosticata in mod corespunzator, iar testele functionale hepatice sunt foarte utile pentru aceasta. Dupa aceea, medicul va poate recomanda unele teste suplimentare pentru a identifica cauza exacta a starii dumneavoastra. Cu ajutorul ultrasunetelor, razelor X si a scanarii se poate detecta numarul crescut de transaminaze.
Tratament
Enzimele hepatice crescute pot fi experimentate de foarte multe cauze medicale care stau la baza acestei conditii, pornind de la unele boli de ficat, ajungandu-se pana la medicamente, precum si alte probleme. Odata ce a fost diagnosticata aceasta afectiune, va poate fi oferit un anumit tratament.
Metodele de tratament impotriva numarului crescut de tranaminaze pot varia intr-un caz de la o conditie la alta. In anumite circumstante, medicul implicat ar putea sugera o dieta care sa schimbe rutina de zi cu zi, prin introducerea unor alimente sanatoase si necesare ficatului. Anumite alimente care pot fi daunatoare pentru ficat pot fi evitate sau restrictionate.
In cazul unor niveluri anormale de transaminaze provocate de medicamente, sfaturile din partea unui medic sunt necesare pentru a stabili daca medicamentatia se poate opri sau nu. In anumite situatii, medicamentul poate fi vital pentru sanatatea pacientului sau chiar pentru viata acestuia. Discutati cu un medic despre acest lucru, precum si despre alte aspecte.
In cazul in care ingestia de alcool este in spatele acestei cresteri de transaminaze, incercati sa nu mai consumati bauturi alcoolice. Acest lucru este unul dintre cele mai bune tratamente.
In cazul in care nivelul de enzime hepatice ramane ridicat dupa oprirea consumului de alcool, incercati si alte tratamente, unele teste de sange pot fi necesare unui pacient pentru a determina daca exista boli de ficat ce pot juca un rol important in aparitia acestei conditii.
Ce alimente ar trebui evitate?
Daca nivelul de transaminaze este crescut din cauza bolilor de ficat, atunci este necesara introducerea unei diete care implica mai multe alimente sanatoase pentru ficat. Ceea ce trebuie sa reduceti pentru ca ficatul sa fie sanatos sunt alimentele prajite.
Alimentele prajite sunt foarte dificil de procesat pentru ficat. In general, toate produsele alimentare bogate in grasimi ar trebui reduse. Alcoolul, desigur, este bine cunoscut ca ataca ficatul. Pacientii ar trebui sa limiteze consumul, iar medicul ii poate recomanda pacientului sa il elimine complet din alimentatie.
Datorita faptului ca prelucrarea normala a proteinei nu se face atunci cand ficatul are un nivel grav de deteriorare, este posibil ca in unele cazuri unele alimente sa fie eliminate. De asemenea, in functie de gravitatea afectiunii, consumul de sodiu (prin urmare si sarea) ar trebui sa fie limitat.