Hepatita C: află cum se transmite şi ce analize trebuie să faci

Publicitate

Ţara noastră e campioană la capitolul hepatita C. Potrivit ultimelor statistici, peste 650.000 de români suferă de infecţie cu virusul C hepatitic, dintre care doar puţin peste 40.000 se tratează, adică mai puţin de 10%.

Există însă alte câteva mii de persoane care trăiesc cu virusul şi nu urmează niciun fel de tratament, punându-şi în pericol atât propria viaţă, cât şi pe cea a celor din jur, având în vedere numeroasele căi de transmitere a virusului. Hepatita este o boala inflamatorie a ficatului. Boala este cauzata de o infectie virala, dar exista si alte cauze posibile ale hepatitei.

Acestea sunt hepatita autoimuna si hepatita care apare ca rezultat al folosirii medicamentelor, drogurilor, acumularii toxinelor in corp si consumului excesiv de alcool. Hepatita autoimuna este o boala care apare atunci cand organismul produce anticorpi impotriva tesuturilor ficatului.

Principala cale de transmitere a hepatitei, sângele contaminat

Potrivit medicului Camel Kopty, cele mai frecvente cauze ale infecţiei ficatului cu virusul hepatitic C (VHC) sunt:

tatuajele, piercingurile, chiar şi înţepătura pentru cercei fără igienizare

practica medicală neigienică

instrumente medicale neigienizate

bărbieritul sau epilarea cu aparatul de ras

Transmiterea VHC pe cale sexuală este discutabilă, se întâmplă destul de rar (sub 6%), însă este bine-venită precauţia (sangele menstrual şi leziunile genitale favorizează infecţia), potrivit Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România.

Hepatita C NU SE TRANSMITE: pe cale aeriană (strănut, tuse etc.), prin îmbrăţişare, sărut, coabitare sau atingere. Atingerea aceloraşi obiecte nu constituie o problemă pentru nimeni, în absenţa sângelui, ca de altfel nici înţepăturile insectelor (ţânţarii).

Aşadar, hepatita C cronică este o boală pe care „o iei”!

Care sunt tipurile de hepatita?

Infectiile virale ale ficatului care sunt clasificate ca hepatita sunt hepatitele A, B, C, D si E. Un virus diferit este responsabil pentru fiecare tip de hepatita cu transmitere virala. Hepatita A este intotdeauna acuta, fiind o boala pe termen scurt, in timp ce hepatitele B, C si D sunt forme cronice. Hepatita E este de obicei acuta si poate fi extrem de periculoasa in cazul femeilor insarcinate.

Ce organe sunt afectate de hepatita C?

Virusul hepatitei C afecteaza multe organe si tesuturi, nu doar ficatul. In numeroase studii efectuate pe pacientii cu hepatita C, medicii au descoperit ca pacientii aveau simptome in afara ariei hepatice.

Simptomele frecvente erau: oboseala, insuficienta renala, diabetul de tip 2, parestezia (pacientul simte o senzatie ca de arsura, furnicatura sau amorteala intr-o anumita zona a corpului), artralgie (un simptom caracterizat de dureri articulare) si purpura (o boala inflamatorie a vaselor de sange, localizata la cei cu hepatita C pe membrele inferioare).

De asemenea, studiile au mai aratat ca pacientii cu hepatita C au un risc crescut de calculi biliari, mai ales ca in cazul lor bila nu mai functioneaza cum trebuie. In hepatita C, ficatul nu mai poate regla cantitatea de aminoacizi eliberata in sange, iar complicatiile afecteaza functia creierului.

Publicitate

Cand hepatita C afecteaza ficatul, acesta este mai putin eficient in a procesa si stoca fierul in organism, iar fara fier, corpul sufera din cauza deficientei.

Care este perioada de incubatie a virusului de hepatita?

Hepatita A este cauzata de virusul hepatitic A (HAV) si are o perioada de incubatie cuprinsa intre 15 si 50 de zile. In medie, perioada de incubatie a virusului de hepatita A este de 28 de zile.

Hepatita B este cauzata de virusul hepatitic B (HBV) si are o perioada de incubatie cuprinsa intre 14 si 180 de zile. In medie, perioada de incubatie a virusului de hepatita B este de 120 de zile.

Hepatita C este cauzata de virusul hepatitic C (HCV) si are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile. In medie, perioada de incubatie a virusului de hepatita C este de 45 de zile.

Analizele care depistează hepatita C

„Cel mai frecvent, testele de screening al sângelui, efectuate ca parte a controlului anual, prezintă funcţia hepatică uşor ridicată, însă nu foarte mare. Următorul pas este efectuarea testelor de sânge anti-HCV şi PCR, apoi sonografia ficatului.

În cazul în care analiza PCR este pozitivă pe o perioadă de 3 până la 6 luni, putem vorbi despre hepatita C cronică. Testul anti-HCV poate ieşi pozitiv şi fără ca pacientul să sufere de această boală, deci nu este suficient pentru diagnosticul hepatitei C. Astfel, numai analiza PCR confirmă că este vorba de o boală cronică activă.

Testele funcţionale hepatice nu prezintă neapărat valori ridicate în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu hepatita C, acestea pot fi chiar normale”, adaugă medicul.

Metoda

Imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Testul utilizeaza antigene derivate dintr-o proteina structurala (core) si 2 proteine non-structurale (NS3 si NS4) ale VHC; NS3 – antigenul imunodominant VHC – este obtinut prin recombinare genetica si este “reinfasurat” pentru a se obtine o activitate imunologica crescuta; testul prezinta o sensibilitate mare fata de toate cele 6 genotipuri provenite din arii geografice diferite3.

Valori de referinta – anti-HCV negativ3.

Limite si interferente

Rezultate fals negative pot fi intalnite la imunodeprimati (HIV pozitivi), pacienti cu insuficienta renala, crioglobulinemie mixta esentiala, in caz de congelari si decongelari repetate sau depozitare prelungita a esantioanelor de sange.

Rezultate fals pozitive, chiar si pentru testele de generatia a 3-a, pot sa apara in boli autoimune (80% dintre cazurile de hepatita cronica activa autoimuna), poliarterita nodoasa, prezenta de factor reumatoid, hipergamaglobulinemie, paraproteinemie, transfer pasiv de anticorpi, anticorpi antisuperoxid dismutaza (o enzima umana utilizata in procesul de clonare)5.

Detectarea anticorpilor anti-HCV nu permite distinctia dintre o infectie curenta si o infectie in antecedente. Pentru confirmarea diagnosticului de infectie activa cu virusul hepatitei C este necesara efectuarea ARN-VHC4.

Intr-un procent redus de cazuri se poate obtine un rezultat slab pozitiv pentru anti-HCV (analizorul indica o valoare apropiata de valoarea cut-off a pozitivitatii); in aceste cazuri este folosita si o metoda alternativa de testare (ELISA). Laboratorul va comunica astfel de situatii, cu recomandarea de a se verifica specificitatea anticorpilor anti-HCV prin testul de confirmare Western blot3.

Publicitate