A doua zi, la ora nouă fix, notificarea de la avocatul lui Adrian a intrat pe mail cu subiectul: Notificare prealabilă – Restituire împrumut și contribuție imobiliară.
Am deschis atașamentul cu mâinile reci, dar cu mintea limpede. Corina nu plecase de la mine decât după ce îmi lăsase numărul ei de telefon și o copie după propriul ei dosar de executare silită de acum patru ani.
În PDF-ul trimis de cabinetul de avocatură era o chitanță olografă scanată – exact cea pe care mi-o arătase Corina – și un extras de transfer bancar.
Suma: 45.000 de euro.
Beneficiar: Daniela Marinescu.
IBAN-ul de destinație era al unei bănci la care nu călcasem niciodată în viața mea.
Nu am sunat la bancă să fac scandal. Dacă făceam asta, funcționarii blocau totul intern și Adrian primea timp să șteargă urmele. În schimb, mi-am luat geanta, buletinul, am cerut o zi liberă de la birou și am mers direct la sediul central al băncii respective, la departamentul de fraudă.
Camera de la etajul doi
Directorul de conformitate, un bărbat trecut de cincizeci de ani pe nume Radu, m-a ascultat zece minute fără să mă întrerupă. I-am pus pe birou notificarea avocatului, copia după extrasul de cont și buletinul meu în original.
A tastat codul meu numeric personal în sistem. Ecranul i s-a luminat, iar sprâncenele i s-au ridicat ușor.
— Doamnă Marinescu, contul acesta există. A fost deschis acum patru luni, printr-o sucursală din Sectorul 3, pe baza unei cărți de identitate și a unei procuri notariale.
Am simțit cum mi se oprește aerul în piept.
— O procură? Eu nu am semnat nicio procură.
— Aici apare o împuternicire pe numele domnului Adrian Popescu, autentificată la un birou notarial din Ilfov, a spus el, întorcând monitorul spre mine. Banii au intrat acum trei luni, din contul lui personal. Și au fost retrași integral în numerar, în trei tranșe, două săptămâni mai târziu.
— De către cine?
— De către împuternicit. Adică tot de domnul Popescu.
Schema era atât de murdară, încât aproape că îi vedeai cusăturile.
Adrian îmi luase buletinul din geantă într-o noapte, probabil când dormeam. Făcuse o copie, mersese la un notar complice sau folosise o identitate falsă pentru procură, deschisese un cont pe numele meu, își virase singur 45.000 de euro din contul lui ca să lase urmă bancară, apoi îi scosese tot el cash.
Acum avea „dovada” perfectă: banii plecaseră de la el și intraseră în contul meu. Dacă refuzam să-i trec jumătate din apartament pe numele lui, mă dădea în judecată pentru restituirea sumei, cerând poprire pe salariu și executare silită pe casă.
Capcana de la notar
Nu i-am răspuns lui Adrian la mesaje. L-am lăsat să creadă că sunt speriată, că mă consult cu familia și că nu știu ce să fac.
În realitate, la ora patru după-amiaza eram deja în biroul unui avocat penalist, împreună cu Corina.
Corina adusese cu ea dosarul ei vechi. Exact aceeași metodă, dar pe o sumă mai mică și fără cont fantomă – pe vremea ei, Adrian îi pusese gaj mașina pe o firmă paravan.
— Dacă îl dăm în judecată doar pe civil, o să ne lungim trei ani prin tribunale și o să-ți blocheze apartamentul în cartea funciară cu un sechestru asigurător, mi-a spus avocatul. Aici nu e litigiu civil. E fals intelectual, uz de fals și fraudă bancară. Mergem direct la Parchet și la poliția economică, dar înainte să depunem plângerea, avem nevoie de o confirmare pe cameră sau în scris de la el.
A doua zi dimineață, i-am trimis lui Adrian un singur mesaj:
„Nu am 45.000 de euro. Dacă vrei să rezolvăm fără proces, hai să ne vedem diseară la o cafea și să stabilim cum facem cu apartamentul.”
A răspuns în mai puțin de două minute.
„Mă bucur că ți-a venit mintea la cap. Ne vedem la 18:00 la cafeneaua de la parterul blocului tău. Adu și actele de proprietate ale apartamentului, să le vadă și avocatul meu mâine.”
Masa din colț
La ora șase fără zece, eram deja la masă. Corina stătea la două mese distanță, cu o șapcă trasă pe ochi și un ziar în față, iar la masa de lângă geam stătea un investigator privat angajat de avocatul meu, cu telefonul pornit pe înregistrare audio-video.
Adrian a intrat relaxat, îmbrăcat în sacoul lui bleumarin, cu zâmbetul acela cald pe care îl folosea când voia să pară omul rezonabil. S-a așezat în fața mea și și-a comandat un espresso.
— Vezi ce simplu era dacă nu făceai pe încăpățânata? a spus el, lăsându-se pe spătar. Nu vreau să te distrug, Daniela. Dar trebuie să înțelegi că în lumea asta nimic nu e gratis.
— Adrian, contul acela… eu nu l-am deschis niciodată, am spus încet, prefăcându-mă că îmi tremură vocea. Cum ai reușit?
A râs scurt, coborând tonul, mândru de propria lui inteligență.
— Detaliile nu mai contează. Contează că pe hârtie, tu mi-ai luat 45.000 de euro. Dacă mergem mâine la notar și trecem 50% din apartament pe numele meu ca „aport la bunul comun”, retrag notificarea și rupem chitanța. Altfel, luni dimineață depun cererea de executare și îți pun poprire pe tot.
— Și dacă află Corina că încă sunteți căsătoriți și faci asta? am întrebat, privindu-l drept în ochi.
Zâmbetul i-a înghețat o fracțiune de secundă. Apoi a dat din mână disprețuitor.
— Corina e o isterică fără bani de avocat. Cine s-o creadă? Tu semnezi mâine și gata.
În clipa aceea, Corina s-a ridicat de la masa ei, a făcut trei pași și s-a oprit chiar lângă scaunul lui.
— Nu chiar fără bani, Adrian, a spus ea calm. De data asta am venit cu prietenele.
Adrian s-a întors brusc, alb la față. În spatele lui, investigatorul și-a închis telefonul și i-a făcut semn discret spre intrarea cafenelei, unde tocmai intraseră doi polițiști în civil, însoțiți de avocatul meu.
Finalul de la etajul doi
Dosarul a fost preluat de poliția economică în aceeași seară.
Banca a pus la dispoziție imaginile de pe camerele de supraveghere din sucursala din Sectorul 3, unde Adrian apărea clar la ghișeu ridicând cei 45.000 de euro în numerar. Notarul din Ilfov, pus în fața expertizei grafologice care arăta că semnătura mea de pe procură era falsificată, a recunoscut în fața procurorului că documentul fusese întocmit „la rugămintea” lui Adrian, fără prezența mea.
Adrian nu a mai ajuns la nicio nuntă și nu a mai pus mâna pe niciun apartament. A fost pus sub control judiciar pentru fals în înscrisuri oficiale, uz de fals și tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, iar conturile i-au fost blocate pentru recuperarea prejudiciului față de bancă.
Două săptămâni mai târziu, Corina și cu mine am băut o cafea adevărată, la mine în bucătărie.
Apartamentul era curat, liniștit și al meu în totalitate. Pe masa unde Adrian pusese dosarul cu pretenții de coproprietate, acum stătea doar o vază cu flori proaspete.