„Nu l-am ținut eu în școală”, a spus tata. „Doar l-am ajutat puțin.”
Femeia aproape că a râs.
„Puțin?”
Tata s-a uitat urât la ea.
„Nu începe.”
Am rămas lângă poartă.
„Poate începe cineva de undeva?”
Femeia se numea Daniela.
Sorin fusese nepotul ei.
În clasa a XII-a, tatăl lui fusese condamnat pentru furt. Mama lui plecase din țară cu câțiva ani înainte.
Sorin rămăsese practic singur.
Eu știam doar că începuse să lipsească.
Apoi nu mai venise deloc.
Într-o seară, tata mă auzise spunându-i mamei că probabil Sorin renunțase la școală.
A doua zi se dusese la liceu.
Nu pentru mine.
Pentru el.
Îl găsise după câteva zile lucrând la un depozit.
„I-am spus să termine școala”, a zis tata.
„Și?”
„Mi-a spus că școala nu-i plătește curentul.”
Așa că tata îi găsise de lucru câteva ore, după-amiaza, la un cunoscut electrician.
În zilele în care nu avea bani de autobuz, îi lăsa tata.
Uneori îi ducea mâncare.
Nu-mi spusese niciodată.
„De ce?”
A ridicat din umeri.
„Ce era să-ți spun? Că mă bag în viața colegilor tăi?”
Sorin terminase liceul.
Nu ajunsese la facultate.
Se făcuse electrician.
Cu timpul, el și tata pierduseră legătura.
Până în urmă cu trei luni, când tata aflase întâmplător că Sorin murise.
Fiul lui, Radu, rămăsese cu mătușa Daniela în casa aceea.
Instalația electrică era veche.
Acoperișul avea probleme.
Iar Radu voia să abandoneze liceul și să se angajeze.
Exact cum făcuse tatăl lui.
„Și cei 100 de lei?”
Tata a arătat spre niște cabluri și două prize încă ambalate.
„Materiale.”
„De ce nu mi-ai spus?”
„Pentru că mi-ai fi dat mai mult.”
Am rămas fără răspuns.
Avea dreptate.
„Și ce era rău în asta?”
Tata s-a ridicat și și-a scuturat pantalonii.
„Că atunci nu mai era treaba mea.”
A doua zi nu i-am dat bani.
M-am dus cu el la magazin.
A protestat aproape tot drumul.
Am cumpărat exact ce avea pe listă.
Nimic în plus.
În următoarele săptămâni, tata a reparat instalația din două camere.
Radu nu s-a transformat miraculos într-un elev model.
A mai lipsit.
A luat un patru la matematică.
Și într-o joi l-a sunat pe tata să-i spună că vrea totuși să se angajeze.
Tata i-a răspuns:
„Te angajezi după ce termini. Până atunci, sâmbătă la opt ești aici și-mi ții scara.”
Sâmbătă, la opt și zece, Radu a apărut la poartă.
Tata s-a uitat la ceas.
„Prima lecție: electricianul poate întârzia. Ucenicul nu.”
Radu a râs.
Tata nu.
Cel puțin nu până s-a întors cu spatele.
Aceasta este o poveste ficțională. Personajele și întâmplările sunt imaginare. Textul a fost scris cu ajutorul inteligenței artificiale.