Praful se ridica în rotocoale groase pe ulița bisericii, amestecat cu mirosul de motorină arsă al utilajelor care așteptau ordinul de începere. Era o dimineață grea, din alea în care soarele pare că n-are putere să încălzească sufletul. Preoteasa Maria, o femeie care și-a petrecut ultimii treizeci de ani îngrijind altarul și ajutând bătrânii satului, … Read more

Vântul tăia ca un brici peste ulița mare, iar noroiul ăla cleios de după ploaie se prindea de cizme de parcă nu voia să te lase să pleci. Eram la poartă, tăiam niște lemne pentru soba din spate, când am auzit un scrâșnet de fiare și o bubuitură. O mașină neagră, lucioasă, de se vedea … Read more

Miroseam a sudoare și a praf de ciment. Aveam bocancii uzați și palmele crăpate de la cărat saci toată ziua. Voiam doar o pâine și o apă înainte să ajung acasă. În fața mea, un „șmecher” cu un ceas mai scump decât mașina mea se uita la mine de parcă eram un gândac. S-a strâmbat, … Read more

Uneori, haina chiar îl face pe om în ochii celor care n-au pic de educație. Într-o marți, m-am grăbit să ajung la bancă înainte de închidere. Venisem direct din grădină, unde pusesem răsadurile, și recunosc, nu arătam ca o doamnă de la oraș. Aveam palmele crăpate de muncă și un pulover vechi pe care îl … Read more

Sunt momente în care viața te pune la încercare fără să te avertizeze. Într-o seară de miercuri, după o zi lungă de muncă, m-am așezat pe ultima banchetă a autobuzului 102. Lângă mine, o geantă de voiaj veche, roasă la colțuri, pe care toată lumea o ocolea de parcă ar fi fost plină de gunoi. … Read more

Uneori, orgoliul ne costă mai mult decât orice avere de pe lume. Eu mi-am pedepsit tatăl cu tăcerea timp de zece ani, crezând că e un om egoist care nu s-a gândit niciodată la mine. Când s-a stins, nici măcar nu m-am dus la înmormântare. Dar remușcările m-au prins din urmă săptămâna trecută, când am … Read more

Uneori, adevăratele comori nu se găsesc în seifuri de bănci, ci în lucruri banale pe care noi, ăștia mai tineri și mereu grăbiți, nici nu le băgăm în seamă. Doamna Elena a stat la apartamentul de lângă mine timp de 20 de ani. O femeie de o bunătate rară, dar care nu scotea un cuvânt … Read more

Să fii părinte singur în România anului 2026 e o luptă pe care puțini o înțeleg. Eu n-am avut studii, așa că am acceptat orice muncă: am spălat scări, am făcut curățenie în case de bogați, totul ca să-l văd pe Andrei la facultate, să aibă el viața pe care eu n-am avut-o. Gândurile care … Read more

Gestul care a stârnit râsul vecinilor Nea Costel trăia într-o casă care stătea să cadă, fiind cunoscut drept un om morocănos care nu primea pe nimeni în vizită. Într-o sâmbătă dimineața, l-am văzut epuizat, încercând să ridice o grindă de lemn pentru gardul prăbușit. În loc să îmi văd de drum, am ales să petrec … Read more