O poveste de familie și alegeri neașteptate
Anii au trecut rapid, iar viața nu ne-a fost întotdeauna ușoară, însă nu duceam lipsă de dragoste. Ana se transformase complet. De la femeia slabă și speriată pe care o găsisem în frig, devenise o mamă puternică și o soție blândă. Îmi plăcea să o privesc cum mergea prin curte, purtând șorțul înflorat, strigând copiii la masă.
O dimineață neașteptată
Într-o sâmbătă dimineață, în timp ce făceam curat în grădină, am auzit un vuiet de motoare. Trei mașini scumpe au oprit în fața porții, iar vecinii au ieșit pe la geamuri să vadă ce se întâmplă. Din prima mașină a coborât un bărbat în costum, ținând o servietă, care s-a apropiat direct de mine și m-a întrebat:
— Domnul Mihai Popescu?
— Da, eu sunt. Despre ce e vorba?
Bărbatul a scos o fotografie. Era Ana.
— Soția dumneavoastră este doamna Ana Dumitrescu?
Am dat din cap, simțind cum inima mi se strânge. În acel moment, ușa casei s-a deschis și Ana a ieșit. Când a văzut bărbatul, a înlemnit. Copiii s-au oprit din joacă.
O moștenire neașteptată
Bărbatul s-a apropiat de Ana și i-a spus:
— Doamnă, v-am căutat de patru ani. Tatăl dumneavoastră este bolnav. Moștenirea companiei trebuie semnată de dumneavoastră.
Toți cei prezenți au amuțit. Vecinii priveau peste gard, cu gura căscată. Ana a început să plângă și s-a uitat la mine, rușinată:
— Mihai… n-am vrut să-ți ascund, dar am fugit de viața aia. M-am săturat de averi, de oameni falși și de lacomie. Tu ai fost singurul care m-a privit ca pe un suflet, nu ca pe un nume.
Am simțit cum mi se strânge pieptul. M-am apropiat de ea și i-am spus încet:
— Eu nu te-am iubit pentru cine ești, ci pentru cine ai devenit lângă mine.
Bărbatul din costum i-a întins un dosar:
— Vă rugăm să veniți cu noi. Totul vă aparține: vile, terenuri, conturi…
Ana s-a uitat la mine. Copiii o priveau speriați. Apoi a făcut un pas spre mine și a spus:
— Nu plec nicăieri fără familia mea. Dacă trebuie să aleg între bogăție și omul care mi-a dat o nouă viață, aleg dragostea.
Oamenii din jur au început să murmure. Vecinii care o disprețuiseră cândva stăteau acum în tăcere, rușinați.
Gestul de altruism
Ana a semnat actele de moștenire doar pentru a le dona ulterior unui orfelinat din județ. Când presa a aflat, articolele despre „femeia pierdută care și-a regăsit sufletul într-un sat de provincie” au apărut în numeroase publicații.
Pentru noi, tot ce conta era că seara ne adunam toți patru în curte, mâncam supă caldă și ascultam greierii. Bogăția adevărată nu venea din conturi, ci din zâmbetele celor dragi.
O lecție despre dragoste și simplitate
De atunci, când oamenii din sat mai pomenesc povestea noastră, spun zâmbind:
„Aia n-a fost o minune. A fost dovada că Dumnezeu îi unește pe cei care știu să iubească simplu.”
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu intenționată de autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar opiniile exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau editorului.
Parteneri
