Hernia de disc: tot ce trebuie sa stii

Publicitate

Ca sa putem vorbi despre hernia de disc ca afectiune neurologica, care consta in deplasarea unor discuri vertebrale ale coloanei vertebrale, trebuie mai intai sa intelegi cum functioneaza coloana si din ce este formata.

Coloana vertebrala este formata dintr-o serie de oase care se numesc vertebre si sunt conectate printr-un disc intervertebral, format la randul lui dintr-o membrana fibroasa, rezistenta, la exterior si o zona centrala moale si elastica in interior, in centrul discului.

Acest disc intervertebral, daca este sanatos, functioneaza ca un amortizor care, pe langa rolul de a tine coloana dreapta, sanatoasa, intr-o postura corecta, o si protejeaza de eventualele socuri produse de alergatul rapid sau ridicarea greutatilor. Cand discurile se deterioreaza ca urmare a imbatranirii sau a accidentarilor, membrana fibroasa se rupe, presiunea generala asupra zonei centrale creste si astfel apare hernia de disc.

Tipuri de hernie de disc

Desi poate aparea la orice nivel al coloanei, cele mai des intalnite forme de hernie sunt cele in partea lombara (zona de jos a spatelui) si cervicala (zona gatului) – zonele corpului pe care le folosim cu precadere in viata de zi cu zi, cand ne aplecam sa ne legam sireturi sau cand dormim pe-o parte. In functie de zona afectata, durerea se manifesta diferit.

Hernie de disc lombara

Daca deplasarea discului intervertebral s-a efectuat la nivel lombar, afectiunea se numeste hernie de disc lombara. Simptomele herniei de disc lombare se manifesta ca durere in zona feselor, a coapselor si sub genunchi. Cei mai afectati nervi sunt cel sciatic (cel mai lung nerv din organism) si cel femural. Durerile pot fi insotite de furnicaturi, amorteli si tulburari de sensibilitate la nivelul membrelor si al zonelor afectate.

Hernie de disc cervicala

Daca discul herniat se regaseste in partea superioara a coloanei vertebrale, afectiunea se numeste hernie de disc cervicala, iar senzatia de durere se va manifesta la nivelul umerilor si al bratelor. Astfel de dureri cresc progresiv in intensitate si pot fi acompaniate de senzatii de furnicaturi sau amorteala.

Afectiuni medicale care produc hernie de disc

Durerea cervicala poate fi provocata de sau asociata unor varietati de afectiuni medicale.

Printre acestea se numara:

– afectiuni asociate cu inaintarea in varsta, cum ar fi ingustarea canalului spinal (stenoza spinala cervicala) sau osteoartrita de la nivel cervical (spondiloza cervicala)

– boli precum meningita, care produce inflamatia foitelor care invelesc creierul si maduva spinarii si de asemenea gripa. Cand durerea cervicala este produsa de gripa, exista o tendinta de a resimti durerea la nivelul gatului si intregului corp, dar nu se remarca o rigiditate cervicala severa

– afectiunile cronice precum fibromialgia, poliartrita reumatoida si spondilita anchilozanta

– torticolisul – este provocat de rigiditate musculara severa sau de scurtarea muschiului
sternocleidomastoidian de o parte a gatului, ducand la inclinarea capului de partea respectiva.

Torticolisul este de obicei un simptom al unei alte afectiuni

– durerea referita. Durerea referita apare atunci cand o afectiune localizata intr-o anumita parte a corpului produce durere in alta parte.

De exemplu, o afectiune la nivelul maxilarului (tulburare temporomandibulara) sau la nivel cardiac (infarct) pot duce la aparitia durerii cervicale – infectie sau o formatiune tumorala la nivelul regiunii cervicale

– printre efectele secundare ale unor medicamente se numara durerea cervicala

Cauze

Coloana vertebrala este formata prin suprapunerea vertebrelor si are numeroase roluri, printre care de a sustine trunchiul, de a proteja maduva spinarii si nervii care merg din ea si care se distribuie periferiei.

In ciuda faptului ca pare foarte rigida, coloana vertebrala are o anumita flexibilitate, iar vertebrele se suprapun prin intermediul unor spatii conectate prin inelul fibros dar care in centru au un gel vascos foarte fin, numit nucleu pulpos.

Functia lui este de a distribui presiunea egal in toate directiile si de a nu supraincarca o zona a coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de soc la care este supusa coloana noastra in fiecare zi. Coloana este impartita in mai multe regini: coloana cervicala, coloana toracica, lombara si sacrala.

Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare o fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali (determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor.

Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire a discului si nu de traumatism.

Simptomele herniei de disc

Simptomele sunt diferite de la pacient la pacient, dar si in functie de locul in care se afla hernia. Durerea poate creste treptat, iradiind de-a lungul fibrelor nervoase, de la moderata la foarte intensa. Daca herniile nu sunt diagnosticate din timp, acestea se pot agrava rapid.

Foarte multi oameni amana prezentarea la medic pentru ca simptomele sunt nespecifice. In alte cazuri, pacientii au hernie de disc, dar nu prezinta niciun simptom.

In cazul herniilor cervicale, pacientul prezinta astenie musculara la nivelul membrelor superioare, durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor, dureri in regiunea gatului, imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste, durere iradiata in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul palmei, degetelor, spasm al musculaturii vertebrale superioare, durere accentuata la ras, tusit, stranut.

In herniile de disc durerea este continua, nu are caracter pulsatil.

Diagnosticarea herniei de disc se face in urma examenului clinic si a unor investigatii paraclinice, de regula imagistice, cum ar fi: radiografia, RMN-ul, tomografia computerizata dar si mielografia.

Simptomele herniei lombare

In cazul herniilor lombare, pacientul resimte dureri la acest nivel, in zona feselor si coapsei pe partea respectiva, dureri care pot iradia spre gamba si chiar picior. Dintre nervii implicati, cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinand aspectul clinic clasic de sciatica, insa poate fi afectat si nervul femural. Aceste dureri pot fi insotite de furnicaturi, amorteli, tulburari de sensibilitate.

Publicitate

Simptomele herniei de disc lombare au un debut brusc

Perioada acuta desemneaza stadiul de evolutie al bolii in care durerile sunt intense si nu se calmeaza indifferent ce pozitie adoptam, fapt ce creeaza un disconfort major. Perioada subacuta insa durerile in pozitie de sezut dispar, astfel ca pacientul se poate misca mai usor, poate sta pe un scaun pe o perioada determinate si se poate deplasa.

Simptomele herniei de disc lombare cu un debut insidios

Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloanal, aceste mobilizari declansand durere moderata, suportabila. In ortostatism si mers, durerile apar dupa un interval mare de timp si pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare.

Stadiile herniei lombare

Faza I: faza de instabilitate discala

Sunt prezente dureri lombare cronice intermitente de tip postural. Adesea dispare la incetarea efortului fizic sau la abordarea repausului. Poate reaparea in conditii variate de efort.

Simptome:

durere in zona lombo-sacrata;

durerea iradiaza pe membrul de pe partea afectiuni;

durerea are cauze mecanice si se calmeaza in rapaus;

Faza a II-a de leziune discala

In aceasta faza se rupe inelul fibros si permite protuzia centro-laterala a nucleului pulpos, rezultatul este un lumbago acut de tip discogen.

Simptome:

durerea debuteaza brusc;

dureri lombosacrate unilaterale/ bilaterale;

durerea are cauze mecanice;

fara iradiere sau cu iradiere pana la deasupra genunchilor;

Faza a III-a: faza radiculara

Aceasta faza a herniei de disc are trei stadii de afectare si anume:

Stadiul iritativ – discul herniat ajunge la radacina, pe care o comprima fara a o compromite.

Stadiul compresiv – materialul herniat ajunge la radacina nervoasa, pe care, desi nu o lezeaza, o comprima.

Stadiul de intrerupere – in acest stadiu se manifesta, pe langa semnele si simptomele prezente la stadiul 1 si 2, semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina sau a intregii radacinii prin conflictul cu discul herniat. Se constata ca bolnavul nu poate sta pe varfuri in cazul paraliziei radacinii S1 sau ca nu poate sta pe calcaie in cazul paraliziei radacini L5.

Faza a IV-a: discopatia lombara

Apare discartroza si artroza interapofizara (dupa 40 de ani). Pe masura ce imbatranim nucleul pulpos sufera de deshidratare fapt ce favorizeaza procesul degenearativ a discului intervertebral. Inelul fibros care imbraca discul sufera modificari majore datorita uzurii mecanice la care este supusa coloana vertebrala.

Tratament

Scopul tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei procesului etiopatogenic. Pentru aceasta se indica o perioada de odihna, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si fizioterapie.

Majoritatea pacientilor raspund foarte bine la aceste tratamente combinate si isi pot relua activitatile cotidiene, simptomele fiind controlate adecvat. Exista insa si un procent relativ mic care au nevoie de tratament pe termen lung, corticoterapie sau chiar interventie chirurgicala.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul farmacologic include administrarea de analgezice de uz larg sau opioide, de relaxante musculare si antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmacologic este de a reduce durerea si inflamatia locala, redand pacientului libertatea de miscare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt indicate in special pentru ameliorarea durerilor moderate. Dintre AINS cel mai indicat este ibuprofenul, in cazul in care pacientul nu are contraindicatii. Se adminstreaza 200- 400 mg, fara a se depasi insa 3, 2 grame/ zi. Nu este indicat pacientilor cu boala ulceroasa activa, cu insuficienta renala si cu tulburari de coagulare.

Pe langa ibuprofen mai pot fi folosite si alte analgezice, cum ar fi ketoprofen, naproxen sau acetaminofen. Acetaminofenul nu este un AINS, are un alt mecanism de actiune si nu are efecte secundare atat de importante ca AINS (in special de natura gastrica) insa nici activitate antiinflamatorie.

Analgezicele opioide pot fi administrate pacientilor cu dureri intense ce nu pot fi controlate prin analgezicele obisnuite. Ele se elibereaza exclusiv pe baza unei retete medicale, iar utilizarea lor se face sub supraveghere medicala deoarece exsita riscul de aparitie a dependentei.

Spre deosebire de tratamentul cu AINS care poate fi facut pe termen lung, opioidele se administreaza exclusiv in cure scurte. Indicatiile lor sunt limitate la herniile de disc secundare unor traumatisme grave .

Relaxantele musculare sunt indicate doar daca pacientul are si spasm muscular. Unii pacienti pot primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in cazul in care inflamatia peridiscala este importanta si nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.

Injectii epidurale cu cortizon

O optiune terapeutica folosita pentru controlul durerii si inflamatiei este reprezentata de injectarea de corticosteroizi in zona afectata. Efectele benefice sunt resimtite chiar si cateva luni. Procedura este grevata de cateva riscuri deoarece este invaziva. Pentru a fi localizata zona cat mai bine, injectiile se realizeaza sub control radiologic.
Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit in cazul herniei de disc necomplicate. El trebuie avut in vedere doar daca simptomele persista si afecteaza foarte mult calitatea vietii pacientului, limitandu-i activitatile zilnice si miscarile.

Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale sunt:

– Discectomia si microdiscectomia constau in indepartarea unui disc ce protruzioneaza. Procedura se realizeaza sub anestezie generala iar pacientul ramane internat in spital 3 – 4 zile sau pana cand starea de sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de aparitie a cheagurilor sangvine, pacientii sunt stimulati sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator.

Recuperarea completa dureaza cateva sapatamani. In cazul in care hernia nu a fost unica sau daca au aparut si alte probleme ce au trebuit tratate, recuperarea va fi mai anevoiasa. Microdiscectomia consta in indepartarea unor fragmente foarte reduse din discul implicat in hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;

– Laminectomia sau hemilaminectomia- se face pentru a ameliora stenoza spinala sau compresia nervoasa;

– Chemonucleoliza – este o procedura ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) in interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care este raspunzatoare de aparitia simptomelor. In anumite situatii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativa la discectomie.

Publicitate