Nivelul crescut al glucozei în sânge sau hiperglicemia este o condiţie definitorie pentru diabetul zaharat.
Deoarece în această afecţiune se pot dezvolta atât complicaţii acute (hiperglicemie/hipoglicemie) cu potenţial letal cât şi complicaţii cronice (boala coronariană, accident vascular cerebral, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare), este important să înţelegem mecanismul de producere a acestei boli şi mai ales ce putem face pentru a depista şi monitoriza nivelul glucozei din sânge.
Glucoza reprezintă cea mai importanta sursă de energie a organismului şi provine în principal din alimente bogate în carbohidraţi. În urma procesului de digestie, este eliberată glucoza în sânge şi apoi transportată la nivelul celulelor pentru a fi utilizată în metabolismul celular.
Exista doi hormoni importanţi pentru reglarea nivelului glucozei în sânge: glucagonul şi insulina.
Insulina este un hormon sintetizat de pancreas care are rolul de a transporta glucoza din sânge la nivel celular, pentru a fi utilizată ca sursă de energie şi creştere, având ca efect scăderea glucozei în sânge.
Ce se întâmplă în diabet?
Nivelul glucozei în sânge rămâne crescut deoarece procesul fiziologic de transfer al glucozei către celule este alterat, fie pentru că pancreasul nu produce suficientă insulină, fie pentru că celulele nu răspund la insulina produsă (prezintă rezistenţă la insulină).
Consecinţele sunt privarea celulelor organismului de sursa lor de energie şi afectarea unor organe sau ţesuturi (retină, rinichi, ţesut nervos) care sunt mai expuse fluxului sanguin, deci nivelului anormal(crescut) de glucoză.
Tipuri de diabet:
Diabetul zaharat de tip 1 – insulino-dependent
Diabetul zaharat de tip 1 este o boala auto-imuna in care sistemul imunitar al organismului distruge celulele beta producatoare de insulina din pancreas. Diabetul zaharat de tip 1 poate sa apara la orice varsta, desi cele mai multe cazuri debuteaza la persoanele sub 40 de ani.
Acest tip de diabet este declansat de factori de mediu, cum ar fi virusuri, dieta sau substante chimice, iar persoanele afectate sunt, in general, predispuse genetic la dezvoltarea diabetului. Bolnavii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie sa isi injecteze insulina de cateva ori pe zi si sa urmeze cu atentie un plan de gestionare a diabetului.
Diabet zaharat de tip 2 – non-insulino-dependent
Diabetul de tip 2 este cea mai comuna forma de diabet zaharat si afecteaza 85-90% din totalul persoanelor cu diabet. Acest tip de diabet mai este cunoscut si sub numele de diabet cu debut tardiv si este caracterizat prin rezistenta la insulina si deficit de insulina.
Boala poate fi mostenita, dar exista anumiti factori precum excesul de greutate, inactivitatea, hipertensiunea arteriala si dieta precara, ce pot predispune la aparitia acestui tip de diabet.
E posibil ca simptomele sa nu apara perioade indelungate, iar in momentul in care apar, diabetul poate fi deja intr-o faza avansata. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 sunt de doua ori mai susceptibile de a suferi boli cardiovasculare. Afectiunea poate fi tratata prin modificari in dieta, cu ajutorul exercitiilor fizice si al medicatiei. Utilizarea injectiilor cu insulina depinde de evolutia conditiei.
Diabet zaharat gestational
Diabetul gestational este tipul de diabet care apare si este diagnosticat in timpul sarcinii. Depistarea acestuia se va face printr-un test oral de toleranata la glucoza. Pe plan mondial, diabetul gestational se dezvolta la 1 din 25 de femei gravide si este asociat cu complicatii in perioada premergatoare, dar si post nastere.
Factorii principali de risc pentru diabetul gestational includ un istoric familial de diabet zaharat, varsta avansata a mamei si obezitate.
Desi intoleranta la carbohidrati revine in general la normal dupa nastere, proaspata mama va prezenta un risc semnificativ de a dezvolta diabet zaharat permanent, iar nou-nascutul va avea probabilitati mai mari de a suferi de obezitate si intoleranta la glucoza si/sau diabet mai tarziu in viata.
Alte tipuri specifice
Alte tipuri de diabet pot fi rezultatul unor sindroame genetice specifice, a interventiilor chirurgicale, utilizarii de medicamente, malnutritiei, infectiilor si pot fi inclusiv consecintele unor boli. Printre acestea se numara:
Diabetul rezultat in urma defectelor genetice ale pancreasului exocrin sau ale functiei celulei producatoare de insulina din pancreas
Diabet cauzat de defectele genetice ale actiunii insulinei
Diabet declansat de boli hormonale
Diabet indus in urma consumului de medicamente sau substante chimice
Diabet provocat de infectii
Forme rare de diabet produse prin mecanisme mediate imunologic
Sindroame genetice asociate uneori cu diabet.
Teste de laborator utilizate în diagnosticare
Atât depistarea (screening-ul), diagnosticul cât şi monitorizarea diabetului zaharat se bazează pe determinarea prin metode de laborator a glucozei serice/plasmatice. Se pot recolta 4 tipuri de probe:
Glucoza plasmatică/serică determinată à jeun sau bazală (pe nemâncate)
Glucoza serică determinată la 2 ore după masă (postprandial)
Glucoza plasmatică/serică determinată dintr-o probă de sânge recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masă („random”).
Glucoza plasmatică/serică determinată în cadrul testului de toleranţă la glucoză (la 2 ore după administrarea a 75 g glucoză); acest test trebuie efectuat numai la indicaţia medicului clinician.
Screening-ul (depistarea precoce) pentru diabet al persoanelor adulte care nu prezintă simptome este indicat tuturor persoanelor supraponderale sau obeze (BMI ≥25 kg/m2) indiferent de vârstă, precum şi celor care prezintă unul sau mai mulţi factori de risc pentru diabet:
-sedentarism;
-rude de gradul 1 cu DZ;
-antecedente de diabet zaharat gestaţional sau naştere de feţi macrosomi cu greutate mai mare decât cea normală (>4000g);
-apartenenţă la rase sau grupuri etnice cu risc (afroamericani, asiatici-americani, nativi americani, hispanici-americani etc.);
-hipertensiune arterială (HTA ≥140/90 mmHg);
-nivel scăzut de HDL-colesterol (<35 mg/dL) şi/sau nivel crescut de trigliceride (>250 mg/dL);
-femei cu sindromul ovarelor polichistice;
-istoric de afecţiuni cardiovasculare;
-scăderea toleranţei la glucoză la teste anterioare;
-alte condiţii clinice asociate cu rezistenţa la insulină (ex: acanthosis nigricans).
Pentru copiii supraponderali, screening-ul trebuie să înceapă la vârsta de 10 ani sau la debutul pubertăţii, iar această testare a nivelului glucozei serice se recomandă să fie repetată la interval de 3 ani.
Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator
Dacă la determinarea glucozei serice/plasmatice se obţin următoarele valori şi există simptome sugestive, atunci sunt întrunite condiţii pentru diagnosticul diabetului zaharat:
->126mg/dl la determinarea glucozei bazale,
->200mg/dl la determinarea glucozei random,
->160mg/dl la determinarea glucozei la 2 ore postprandial
->200mg/dl la determinarea glucozei la 2 ore după administrarea a 75g glucoză (în cadrul testului de toleranţă la glucoză)
În absenţa simptomelor, este necesară repetarea determinării glucozei în zile diferite, iar diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel puţin 2 valori crescute peste limitele de mai sus.
Testul hemoglobinei glicate (HbA1c) a fost introdus recent în criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat şi reprezintă un test de evaluare şi monitorizare pe termen lung a controlului glicemic. Cantitatea de HbA1c este proporţională cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie) în cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testării.
La persoanele sănătoase, Hb A1c trebuie să fie sub 5,7%, diabeticii având valori peste 6,5%.
Persoanele care prezintă niveluri ale glicemiei bazale cuprinse între 100-125mg/dl(glicemie bazală modificată), HbA1c între 5,7-6,5% şi valori între 140-199mg/dl la testul de toleranţă la glucoză aparţin unui grup încadrat ca prediabet (nu întrunesc condiţiile de diagnostic pentru DZ) şi reprezintă categorii de risc pentru diabet şi afecţiuni cardiovasculare.
Există alimente care influenţează nivelul glicemiei
Deoarece diabetul zaharat este o afecţiune cronică, este important să se controleze nivelul glucozei în singe prin medicaţie, regim alimentar şi exerciţii fizice.
Se indică evitarea alimentelor care cresc nivelul glucozei în sânge: zahărul, cartofii, pâinea, cerealele, biscuiţii, produsele de patiserie, băuturile energizante, dulciurile fabricate industrial.
Alimente care scad nivelul glucozei în sânge sunt fulgii de ovăz, orezul Basmati, leguminoasele uscate (fasole, linte, năut, arahide), oţetul, lămâia, scorţişoara, alunele, nucile, brânza tofu, spanacul, grepfruitul, legumele verzi.