Alergia la praf

Publicitate

Astazi, alergia este o problema recunoscuta, de proportii pandemice, afectand mai mult de 150 milioane de persoane numai in Europa. Tinand cont de tendinta evolutiva actuala, Academia Europeana de Alergie si Imunologie Clinica (EAACI) estimeaza ca in 15 ani mai mult de jumatate din populatia europeana va suferi de cel putin un tip de alergie.

Persoanele predispuse a deveni alergice, mai precis atopice, sintetizeaza un anume tip de anticorpi, (imunoglobulinele E), ca raspuns la o gama mai restransa sau mai larga de alergene din mediu. O parte din aceste alergene se afla in suspensie in aerul atmosferic, la care popular ne referim ca fiind „praf”. Astfel, termenul de alergie la praf s-a incetatenit si se foloseste pe scara larga.

Trebuie precizat insa ca, in general, nu particule vizibile din praf produc reactiile alergice si ca, evident, compozitia prafului din diverse medii e diferita.

Cauze de alergie la praf

Praful din atmosfera de afara poate contine, ca si alergene, particule microscopice de polenuri de plante sau de mucegaiuri, uneori si de animale (in preajma acestora), invizibile cu ochiul liber.

Predomina insa in compozitia lui, particule de poluanti atmosferici iritanti si co-sensibilizanti (diesel, dioxid de sulf, monoxid de carbon, oxizi de azot, ozone, agenti biologici etc) sau particule iritante de diverse dimensiuni, care pot contribui prin inflamatia mucoaselor expuse (respiratorii si oculare) la declansarea manifestarilor alergice la persoane predispuse.

Cum, din nefericire, in societatea actuala, timpul mediu petrecut de un adult in spatii inchise, la domiciliu, serviciu etc, este de 23 ore/zi, dupa statisticile americane (si timpul unui copil asemanator), expunerea la praful de casa sau de interior este insa cea mai indelungata.

Alergia la praful de casa s-a studiat cu atentie in ultima suta de ani. Initial, se realizau testari cutanate chiar cu mostrele de praf aspirat din propriile locuinte ale pacientilor (praf autolog – 1921).

Ulterior, s-au comercializat extracte de praf de casa care erau insa foarte diferite ca si compozitie in functie de locurile de origine, de ventilarea acestora, gradul de curatenie, incarcare cu mobilier si vechime/tip al acestuia, umiditate, insorire, prezenta a animalelor de companie, plantelor sau insectelor etc.

Intre 1960 si 1980 s-a evidentiat faptul ca cele mai importante alergene din praful de casa care induc frecvent sensibilizarea persoanelor cu afectiuni alergice (rinocojunctivite, astm) sunt niste artropode microscopice din clasa Arachnida, subclasa Acari, numite acarieni, cei mai importanti din punct de vedere alergenic fiind cei denumiti Dermatophagoides pteronyssinus si Dermatophagoides farinae.

Acestia sunt insecte microscopice care masoara intre 200 si 600 microni, poseda 4 perechi de picioare si sunt in medie 2000 acarieni per gramul de praf de casa.

Ca exemplu, o saltea poate contine in jur de 2 milioane de acarieni. Ei sunt foarte dependenti de umiditatea mediului inconjurator, inmultindu-se rapid intr-o atmosfera cu peste 50% umiditate relativa si temperatura peste 25 grade.

Predomina in mobilier tapitat, mochete, covoare, perdele, draperii, saltele, jucarii de plus, obiecte care nu pot fi curatate uzual la temperaturi peste 60 grade care i-ar distruge.

Mai recent, studiile si cercetarile moderne au evidentiat ca inflamatia alergica a mucoaselor umane, rinoconjunctivale sau bronsice, este determinata de fapt de particule mult mai mici generate de acesti acarieni, de 10-35 microni, care pot fi respirabile si ajung facil la nivelul celulelor raspunzatoare de declansarea inflamatiei alergice.

De principiu, alergia la acarieni capata nuante usor diferite de la persoana la persoana, putand evolua ca rinita alergica simpla, rinoconjunctivita, simpla sau asociata cu astm bronsic alergic sau chiar si cu manifestari cutanate de tipul dermatitei atopice.

Ce simptome manifesta o persoana alergica la praf?

Acarienii, respectiv praful implica afectiuni respiratorii, oculare si cutanate.

De cele mai multe ori, in urma alergiilor isi face aparitia rinita alergica, afectiune care include urmatoarele simptome:

curgerea nasului, numita, in termeni de specialitate, rinoree

stranutul

mancarimea (pruritul) nazala si la nivelul gatului

Prezenta acarienilor, in cazul persoanelor alergice, poate declansa, totodata afectiunea numita rino-conjunctivita alergica. Aceasta, pe langa simptomele prezente si in cazul rinitei alergice mai cauzeaza urmatoarele semne: inrosirea ochilor numita congestie a conjunctivei, prurit la nivelul ochilor si lacrimare excesiva.

Alergia la praf poate provoca si dermatita/eczema atopica. Aceasta se manifesta prin aparitia unor zone inrosite pe corp, numite rash, pruringinoase, de asemenea, calde.

Aceste zone sunt cele care retin umiditatea mai mult: pliurile cutanate ale genunchilor, coatelor, fetei, gatului, picioarelor, mainilor, reginile inghinale, zona organelor genitale si a anusului. Ca semn al afectiunii, in aceste zone, tegumentul devine mai gros si uscat.

Alergia la acarieni poate provoca si declansarea astmului alergic. Astmul alergic declansat astfel este o forma care presupune crize astmatice ce isi fac aparitia, in mod special, noaptea, in cadrul locuintelor cu incaperi in care umiditatea este foarte ridicata si exista mari cantitati de praf.

Este important de retinut faptul ca un copil care este alergic la praf va manifesta un risc de cinci ori mai sporit de a se imbolnavi de astm bronsic.

Toate simptomele si reactiile cauzate de alergii pot avea drept rezultat tulburari ale somnului, astfel, o odihna precara ce va putea conduce la degradarea calitatii vietii.

Diagnosticul de alergie la praf

Diagnosticul afectarii alergice este astfel nuantat de catre medicul alergolog pentru fiecare pacient in functie de particularitati si manifestari, si se pune bazandu-se in primul rand pe o anamneza amanuntita cu descrierea tipului si duratei simptomelor.

Secundar, se realizeaza si evaluarea obiectiva a raspunsului alergic imun prin testare cutanata prick (prin intepatura cutanata superficiala), metoda in general simpla si rapida, si/sau testare sanguina a prezentei serice a imunoglobulinelor E specifice alergenelor cautate.

Publicitate

In plus, in functie de specificul simptomelor fiecarui pacient, mai pot fi necesare explorari suplimentare pentru precizarea exacta a tipului de afectare de organ si a severitatii acesteia:

spirometrie pentru evaluarea punctuala si in dinamica a debitelor si capacitatilor respiratorii pulmonare, consultatie ORL, oftalmologica, dermatologica, pediatrica etc. pentru detalierea si stadializarea afectiunilor mucoaselor sau organelor afectate.

Inca de la cele mai mici varste poate fi necesar contactul cu un medic alergolog si este pacat ca uneori se crede ca pentru cei mici nu exista mijloace de diagnostic sau acestea nu sunt relevante.

Testarea cutanata prick este o metoda usoara, realizata actual cu lantete din plastic, de unica folosinta, atraumatice (contrar vechilor tehnici mai agresive de scarificare cu acul care nu se mai utilizeaza), fiind tolerata foarte bine chiar si de copiii sub 1 an.

Rezultatele se pot interpreta pe loc si corela cu simptomele si cu determinarea de IgE serice specifice pentru cresterea sensibilitatii si specificitatii diagnosticului.

TRATAMENT:

Masuri in vederea reducerii contactului cu acarienii sau praful

Este recomandata eliminarea din locuinta a tuturor jaluzelelor orizontale, a perdelelor, a mochetelor, a covoarelor si a tapiteriilor.

De asemenea, este indicata eliminarea jucariilor de plus sau din orice fel de tesaturi, a accesoriilor care se curata greu, a paturilor suprapuse si a pernelor.

Canapelele si fotoliile din tesaturi ar trebui inlocuite cu unele fabricate din plastic sau din piele.
Din dormitor, ar trebui indepartate toate obiectele care retin praful (mileuri, bibelouri), iar cartile nu vor mai fi pastrate in aceasta incapere, ele fiind mutate in alta parte a casei si, pe cat posibil, pastrate in vitrine care vor fi prevazute cu sticla.

Pernele din puf si plapuma, fiind foarte greu de curatat, vor trebui inlocuite cu articole din fibra sintetica ce vor fi lavabile.

Sunt interzise cu strictete paturile si cuverturile care sunt confectionate din lana.

Pentru perne si saltele ar trebui alese huse speciale care sunt anti-praf; pe fermoarul acestor huse se va aplica o banda, astfel incat ele sa fie sigilate perfect.

Saltelele, somniera si zona de sub pat vor trebui toate aspirate cat de bine este posibil.

Este recomandat sa se evite stocarea diferitelor obiecte in zonele de sub pat, fiindca acestea colectioneaza mult praf care va fi foarte greu de eliminat.

Cearsafurile si paturile ar trebui spalate saptamanal cu apa fierbinte, fiind important de retinut faptul ca, indiferent ce fel de detergent este utilizat, apa fierbinte care are peste 60 de grade Celsius va distruge acarienii.

Pardoselile trebuie, de asemenea, spalate in fiecare saptamana, si este de preferat ca acestea sa fie cat mai netede posibil, din linoleum sau din lemn.

Salteaua patului ar trebui scoasa, macar o data pe luna, afara la soare.

Este important ca temperatura din interiorul locuintei sa nu depaseasca 20 de grade Celsius, iar umiditatea 45%; esentiala, intr-o locuinta pentru persoanele alergice, este prezenta unu instrument care masoara umiditatea din aer numit higrometru.

Sursele care pot crea umezeala in casa trebuie eliminate (florile si vasele umplute cu apa pozitionate pe sobe sau calorifere) iar patrunderea in dormitor a aburilor proveniti din bucatarie sau baie este strict interzisa.

Este necesara utilizarea unui aspirator care are un sistem ce se bazeaza pe aer cald si care impiedica iesirea aerului afara; in timpul aspirarii, se ridica in aer excrementele si cadavrele de acarieni, iar inhalarea acestora va avea drept consecinta agravarea simptomelor alergiei.

In timpul aspirarii, este necesara o masca, in cazul in care acesta actiune nu poate fi facuta de un membru al familiei care nu sufera de alergie.

In ceea ce priveste stergerea prafului de pe suprafata mobilierului, se va folosi o carpa umeda si, periodic, se vor utiliza substante cu efect acaricid (cum este pulberea de benzil benzoat); de retinut este si faptul ca insecticidele obisnuite nu vor avea nici un soi de efect impotriva acrienilor.

Paturile de apa ar trebui evitate fiindca sunt mai greu de curatat si acumuleaza cantitati mari de praf; in schimb, sunt recomandate saltelele umplute cu aer, cu o utilitate mult mai crescuta pentru lupta impotriva acarienilor.

Tratamente medicamentoase

In cazul in care alergiile provoaca simptome de o severitate mai mare, mai multe medicamente, produse si terapii si-au dovedit eficienta:

Antihistaminicele: acestea sunt prescrise de cele mai multe ori, insa nu vindeca alergiile; ele diminueaza doar simptomele, facandu-le mai suportabile. Printre dezavantajele acestora este faptul ca pot provoca somnolenta pe timpul zilei si pot afecta capacitatea de a conduce vehicule.

La aceste medicamente, fiecare pacient reactioneaza in mod diferit, fiind foarte important ca, in cazul in care nu sunt bine tolerate, sa se inceteze administrarea lor.

Spray-urile nazale care au in componenta lor corticosteroizi pot, de asemenea, sa fie bune adjuvante in reducerea simptomelor alergiei.

Dupa contactul cu alergenii poate fi utilizat cromoglicatul de sodiu, insa este important de retinut faptul ca acesta are o actiune de scurta durata.

Decongestionantele nazale sunt foarte potrivite in cazul in care pacientii au nasul infundat, insa si acestea trebuie utilizate cu grija si pe perioade scurte de timp, din cauza faptului ca pot crea toleranta si, implicit, dependenta.

La recomandarea medicului specialist alergolog, poate fi utilizata imunoterapia cu vaccinuri antialergice.

Ceaiul AlergiPlant folosit in cadrul unei cure poate sprijini organismul in preventia sau chiar in inlaturarea simptomelor alergiilor.

Alergia la praf poate fi tratata si cu ajutorul acupuncturii care se va combina cu consumul ceaiurilor din plante chinezesti, tipul acesta de terapie avand efecte benefice deja dovedite in ameliorarea simptomatologiei alergiilor.

Publicitate