Rolul infecţiei cu Helicobacter Pylori a deveni primordial în patologia peptică gastroduodenală în ultimii 30 -35 de ani. Alături de medicamentele antiinflamatoare, fumat şi alcool, această bacterie distruge bariera protectoare a mucoasei gastrice, iar aceasta devine mult mai sensibilă la acţiunea acidului clorhidric.
HELICOBACTER PYLORI este o bacterie, care privita la microscop are o forma spiralata. Helicobacter Pylori colonizeaza mucoasa stomacului si a duodenului. Incidenta infectiei este maxima in primii ani de viata, riscul dobandirii acesteia in timpul vietii adulte scazand exponential.
Dupa o evulutie cronica de mai multi ani, poate cauza ulceratii ale mucoasei gastrice sau duodenale. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ jumatate din populatia globului este afectata de Helicobacter Pylori, acesta fiind principalul factor incriminat in aparitia unor afectiuni gastro-duodenale precum gastrita, ulcerul peptic, adenocarcinomul gastric si limfomul gastric-MALT.
Ducerea unui stil de viata sanatos, va poate proteja de infectia cu Helicobacter Pylori. Cercetatorii au descoperit inca din anul 1982 ca aceasta este una din cauzele aparitiei ulcerului, dar si fumatul, alimentele condimentate, stresul cotidian, medicatia antiinflamatoare, consumul de alcool.
Dupa ce Helicobacter Pylori patrunde in organism, ataca mucoasa stomacului care are rolul de protectie de acidul pe care stomacul il produce in timpul digestiei. Odata ce bacteria a afectat stratul de mucus protector, acidul trece prin mucoasa ducand astfel la ulcer.
Din aceasta cauza pot aparea hemoragiile digestive, dureri, iar tractul digestiv nu isi mai indeplineste functiile in mod corespunzator. Infectia cu Helicobacter Pylori se transmite prin intermediul apei, hranei contaminate, obiectelor, salivei. Germenii pot trai in organism multi ani inainte ca simptomele sa apara dar nu toate persoanele infectate vor suferi de ulcer.
Studii recente indica faptul ca eliminarea bacteriei din organism reduce riscul de ulcer si cancer gastric. Insa concomitent, ar putea creste cel de alergii si boli esofagiene la pacientii care au primit tratament pentru Helicobacter Pylori. In concluzie, la ora actuala, dupa mai bine de 30 de ani de cercetari, inca nu se stie exact care este mecanismul de actiune al Helicobacter Pylori.
Care sunt simptomele infectiei cu Helicobacter Pylori?
Ulcerul gastric se manifesta prin arsuri, dureri epigastrice. Durerea este tranzitorie, de intensitate variabila, poate dura cateva minute sau ore, fiind accentuata in momentele in care stomacul este gol, intre mese sau in timpul somnului. Stimptomele pot fi ameliorate rapid dupa consumul de lactate, alimente, sau administrarea de medicatie antacida.
Alte simptome ale ulcerului:
Balonare;
Flatulenta;
Eructatii;
Inapetenta;
Greata insotita de stari de voma;
Scaderea in greutate.
Ulcerul poate provoca sangerari ale mucoasei gastrice dar si celei duodenale. In cazul in care prezentati urmatoarele simptome consultati de urgenta medicul:
Scaune cu urme de sange de culoare rosu inchis sau negru;
Ameteli sau stari de lesin;
Oboseala nejustificata;
Paloare;
Voma cu sange;
Dureri intense abdominale.
Helicobacter Pylori poate cauza cancer de stomac, simptomele fiind urmatoarele:
Balonare;
Inapetenta;
Greata;
Stari de voma;
Scaderea nejustificata in greutate;
Satietate dupa consumul unei cantitati mici de hrana.
Metode de depistare a bacteriei Helicobacter pylori
Testul respirator cu uree
Helicobacter pylori este raspunzatoare pentru majoritatea ulcerelor duodenale si gastrice. De asemenea, exista dovezi puternice ca infecttia cu Hp creste riscul aparitiei cancerului gastric. Depistarea acestei bacterii se poate face prin metode invazive si non-invazive. Metodele non-invazive includ testul respirator cu uree, testele serologice si detectarea antigenului in materiile fecale.
Testul respirator cu uree se bazeaza pe activitatea ureazei bacteriene, o enzima secretata de bacteria Hp. Se administreaza, pe cale orala, uree marcata radioactiv cu Carbon 13, 14 si se masoara dioxidul de carbon radioactiv eliminat in aerul expirat. Acest tip de test este indicat pentru diagnosticul initial al infectiei si pentru urmarirea tratamentului de eradicare (de eliminare totala a bacteriei din organism).
Testele serologice, frecvent folosite
Testele serologice sunt ieftine si larg folosite pentru diagnosticul infectiei cu Hp la pacientii cu manifestari dispeptice. Se recolteaza o cantitate mica de sange de la pacient si se detecteaza in ser printr-o tehnica numita ELISA (imunoglobulinele G anti-Helicobacter pylori). Prezenta in sange a acestor imunoglobuline inseamna ca pacientul este infectat cu Helicobacter pylori.
O alta metoda consta in detectarea antigenului Hp in materiile fecale. Acest test este usor de efectuat la copiii de orice varsta si constituie metoda preferata de depistare la acest grup de pacienti.
Pentru persoanele peste 50 de ani este indicata endoscopia
Pacientii care prezinta simptome alarmante ca anemie, hemoragie gastrointestinala, pierdere in greutate, ca si cei cu varsta peste 50 de ani, trebuie sa efectueze o endoscopie pentru diagnosticul infectiei cu Hp. Prin endoscopie se recolteaza un mic fragment de mucoasa gastrica si se face un test rapid la ureaza, care indica foarte repede prezenta sau absenta infectiei.
Daca persoana este diagnosticata cu Hp si face tratament de eradicare a infectiei fara succes, se recomanda efectuarea de culturi de Hp cu antibiograma, deoarece bacteria poate fi rezistenta la antibioticele folosite in mod obisnuit pentru tratament.
Reactia de polimerizare in lant, metoda mult mai scumpa
Alte metode de diagnostic sunt testele moleculare pentru detectarea ADN-ului Hp in diferite materiale biologice, mult mai scumpe.
Aceste teste sunt folositoare in cazurile cu rezultate incerte prin alte metode si pentru evaluarea bolnavilor dupa efectuarea unui tratament complet. Metoda folosita este PCR (reactia de polimerizare in lant), care se poate face din fragmentele de biopsie gastrica, saliva, suc gastric, materii fecale.
Cum se trateaza infectia cu Helicobacter Pylori?
Durata tratamentului al infectiei cu Helicobacter Pylori este de 1-2 saptamani, acesta include antibiotice ca Amoxacilina, Claritromicina, Metronizadol, Tetraciclina, Tinidazol, dar si medicatia antacida.
Dupa o luna de la efectuarea tratamentului, este necesara repetarea testului pentru a elimina orice urma de suspiciune in privinta eradicarii bacteriei.
Plante eficiente in tratarea Helicobacter pylori
Anumite izoflavone inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori. Această acţiune este mai puţin importantă decât decât acţiunea lor estrogenică care limitează folosirea lor în formă standardizată. Este vorba de glicină (Glycina max), lucerna (Medicago sativa) şi cohoş negru (Cimifuga racemosa).
Glicirizina are o acţiune anti-inflamatoare, ea inhibă producerea de PGE2 şi creşte producţia de mucus stomacal şi durata de viaţă a celulelor epiteliale din stomac şi inhibă secreţia de pepsinogen.
Acidul gliciretic blochează parţial degradarea hormonilor suprarenalieni şi în special a cortizolului. Astfel, se prelungeşte efectul biologic al acestuia.
În vitro, extractul hidro-alcoolic de licorice inhibă suşele de Helicobacter pylori, cu o concentraţie minimă inhibitorie (CMI) de 50 până la 400 mg/ml.
Anumite Brasicaceae cum sunt varza sau brocoli conţin glucozinolaţi care sub acţiunea unei enzime sunt transformaţi în sulforafan. Această moleculă inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori în 8 din 11 cazuri. Activitatea antiacidă a acestor legume dispare prin gătire.
Afinele au o acţiune antiinfecţioasă şi permit o mai bună absorpţie a vitaminei B12 în gastritele atrofice. Polizaharidele cu masă moleculară mare din afine inhibă adeziunea bacteriei Helicobacter pylori la mucusul gastric uman.
Musetelul a demonstrat într-o meta-analiză o diminuare a dispepsiei şi a acidităţii stomacale. Acţiunea sa antiinflamatoare locală este bine cunoscută şi a fost comparată cu cea a inhibitorilor ai pompei de protoni. Uleiul esenţial de muşeţel a demonstrat o inhibiţie in vitro a Helicobacter.
Genţiana conţine triterpene şi xantone care au o acţiune antiinflamatoare directă asupra mucoasei stomacale, dar prin xantone are şi o acţiune antistres şi antidepresiv, foarte utilă în problemele stomacului. Pentru axtractul alcoolic CMI a Helicobacter este de 100 μg/ml.
Hameiul pare să aibă un efect calmant asupra stomacului, modul său de acţiune nu a fost încă elucidat, dar ar putea fi vorba de o acţiune apropiată de cea a plantelor estrogenice.