Era sfârșit de toamnă când bătrâna l-a găsit. În spatele casei, lângă tomberoanele ruginite, printre frunze ude și pungi aruncate, se ghemuia ceva mic. Nu lătra. Nu se mișca. Doar o privea cu niște ochi mult prea mari pentru trupul lui firav. S-a oprit în loc, sprijinită în baston. — Ce faci tu aici, mititelule…? … Read more
Caietul era mic. Cu copertă albastră, colțurile îndoite, ca și cum fusese deschis și închis de prea multe ori. La prima vedere, nimic special. Dar când l-am deschis… ceva în mine s-a rupt. Pe prima pagină, scris cu litere stângace: „Secretele mele.” Am simțit cum mi se strânge pieptul. Am întors pagina. Desene. Multe. O … Read more
…nu mai era vorba despre Raluca. Pentru prima dată, nu mai avea controlul. A răsfoit din nou foile, mai atent de data asta. Privirea îi alerga grăbită peste rânduri, dar nu mai înțelegea mare lucru. Când a ajuns la ultima anexă, s-a oprit. Acolo nu mai era despre o aventură sau niște bani ascunși. Era … Read more
La doisprezece ani după ce propriul ei frate a aruncat-o afară din casă cu doar 800 de lei în buzunar, numind-o „urâtă” și „fără valoare”, ea reapare la nunta lui… purtând o rochie albă superbă, pe care o crease chiar ea. Încă din copilărie, Ana fusese diferită. Șchiopăta și mergea sprijinindu-se într-o cârjă. În familia … Read more
Adevărul era mult mai cumplit decât ne-am fi putut imagina. Andreea a ezitat o fracțiune de secundă. Era genul acela de tăcere prea lungă ca să fie firească, prea scurtă ca să nu ridice semne de întrebare. A clipit des, de parcă încerca să alunge ceva din ochi sau din minte. Și-apoi a rostit, pe … Read more
Dormea liniștită pe locul 8A… până când un anunț a schimbat totul Era un zbor de noapte ca oricare altul. Lumini stinse. Motoare care bâzâiau constant. Oameni adormiți sau pierduți în gânduri. La peste 10.000 de metri altitudine, totul părea stabil, previzibil… sigur. Pe locul 8A, o femeie dormea cu capul sprijinit de geam. Nimeni … Read more
Am ales să rămân cu mama când toți ceilalți au plecat… iar la final am înțeles că nu uitase niciodată La început au fost lucruri mici. Își pierdea ochelarii. Uita ce zi este. Întreba dacă a mâncat, deși tocmai terminase masa. Am pus totul pe seama oboselii, a vârstei. Apoi au început să dispară oamenii. … Read more
M-am căsătorit acum 25 de ani cu un bărbat care avea deja trei copii. Nu a fost ușor. Eram tânără și nu știam dacă sunt pregătită pentru o viață plină de responsabilități. Dar l-am iubit. Și am ales să rămân. Copiii nu m-au acceptat de la început. Erau răniți, pierduseră deja o mamă, iar eu … Read more
…Ci de furie. Laptopul stă deschis pe masa mică de lângă pat, lumina rece a ecranului îmi taie fața în două, iar salonul pare și mai gol decât este deja. Profesorul meu, domnul Ionescu, își drege vocea și își potrivește ochelarii, uitându-se la mine cu o îngrijorare pe care încearcă s-o ascundă sub calmul lui … Read more
„V-ați uitat geanta… cea cu bani și acte!” Cuvintele au căzut peste mine ca un trăsnet. Am înghețat. Reflex, mâna mi-a fugit spre umăr. Nimic. Locul unde ar fi trebuit să fie geanta era gol. „Nu… nu se poate…” am murmurat, simțind cum îmi fuge tot aerul din piept. Vocea de la telefon continua, grăbită: … Read more