Medicii au informat familia că nu mai există șanse reale de recuperare pentru femeia aflată de două luni în stare critică. Potrivit echipei medicale, organismul acesteia era mult prea slăbit pentru a mai putea reveni din comă, iar aparatele reprezentau singurul motiv pentru care respira. În urma evaluărilor, personalul medical i-a cerut soțului să semneze documentele necesare pentru oprirea suportului vital.
Bărbatul a încercat să obțină o confirmare că mai exista chiar și o șansă minimă de revenire, însă medicii au explicat că situația nu permite o astfel de speranță și că menținerea artificială a funcțiilor vitale nu mai avea justificare. El a semnat în cele din urmă actele, deși cu mare dificultate, fiind profund afectat de decizie. De la accidentul soției, acesta rămăsese permanent alături de ea, petrecând nopțile în salon și povestindu-i despre copii, casă și viața pe care o împărțiseră înainte.
Cei doi copii ai lor îl întrebau zilnic dacă mama lor se va trezi, iar el încerca să îi liniștească, deși speranța se diminuase treptat. În cele din urmă, medicii au declarat că lupta femeii s-a încheiat, iar familia a fost nevoită să accepte decizia medicală finală.
După oprirea aparatelor, în salon s-a lăsat liniștea. Bărbatul i-a luat mâna soției, i-a vorbit despre ceea ce a însemnat pentru familia lor și i-a mulțumit pentru rolul de mamă și soție. În timp ce se apleca să o sărute pe frunte pentru a-și lua rămas bun, a observat ceva neașteptat.
Femeia respira. La început aproape imperceptibil, apoi tot mai vizibil, deși aparatele fuseseră oprite de câteva minute. Personalul medical a reacționat imediat, surprins de situație, considerând că fenomenul era în afara explicațiilor clinice imediate. Respirația spontană indica faptul că organismul reacționa și că funcțiile vitale se activaseră independent.
Au fost inițiate procedurile de stabilizare, iar echipa medicală a confirmat că femeia ar putea avea o șansă reală de recuperare, deși procesul se anunța lung și dificil. După câteva săptămâni, aceasta și-a redeschis ochii pentru prima dată. Privirea era slăbită, însă era conștientă și prezentă.
În acel moment, soțul ei i-a luat din nou mâna și i-a spus că revenirea ei reprezenta întoarcerea la viața pe care o împărțiseră înainte, considerând reanimarea ei o adevărată revenire acasă.
Parteneri
