Pisicile sunt animale curioase și independente, trăsături care le fac foarte iubite, dar care pot provoca îngrijorare atunci când dispar brusc. Dacă pisica ta a plecat și nu s-a mai întors sau te temi că s-ar putea întâmpla, nu ești singur. Mulți stăpâni trec prin aceeași neliniște.
Vestea bună este că, de cele mai multe ori, există motive clare și ușor de înțeles pentru care o pisică se îndepărtează. Înțelegerea acestora te poate ajuta să previi dispariții viitoare și să îți ții companionul în siguranță, aproape de casă.
Motive frecvente pentru care pisicile se îndepărtează
Instinctul de explorare. Pisicile sunt ghidate de curiozitate și de un pronunțat simț al teritoriului. Chiar și cele bine hrănite și iubite pot pleca pentru a descoperi mirosuri și locuri noi. Uneori, curtea nu le mai ajunge și parcurg mai multe străzi într-o singură ieșire, ajungând mai departe decât au intenționat. În zone necunoscute, se pot dezorienta.
Impulsul de împerechere. Dacă pisica nu este sterilizată sau castrată, hormonii îi pot determina rătăcirea în căutarea unui partener, mai ales în sezonul de reproducere. Acest comportament este mai frecvent la masculi, care pot lipsi zile întregi și se expun unui risc mai mare de conflicte, răni sau rătăcire.
Conflictul cu alte animale. Pentru o specie teritorială, invazia unui alt motan dominant sau amenințările venite de la câini ori animale sălbatice pot determina pisica să plece pentru a evita lupta. Această situație apare frecvent în cartierele cu multe pisici sau cu colonii de feline fără stăpân.
Dezorientarea sau blocajele neașteptate. Chiar și pisicile experimentate se pot încurca din cauza zgomotelor puternice, a traficului sau a unor trasee brusc închise. Ele se pot ascunde sau rămâne captive în apropiere, fără a găsi drumul înapoi.
Boală sau accidentare. O pisică rănită sau bolnavă se retrage adesea în locuri liniștite și ascunse, pentru că se simte vulnerabilă sau nu mai poate reveni fizic acasă. De aceea, o căutare atentă în imediata vecinătate este esențială.
Ce poți face imediat și cum previi disparițiile
Identificare vizibilă și permanentă. Montează o zgardă cu medalion pe care să fie trecut numărul tău de telefon. Completează cu microcipare – acesta rămâne activ chiar dacă zgarda se pierde. Pentru pisicile aventuroase, un localizator GPS poate oferi un plus de control.
Sterilizare sau castrare timpurie. La recomandarea medicului veterinar, procedura reduce deplasările motivate de hormoni, diminuează riscul de boli și, de regulă, face pisica mai atașată de casă.
Mediu sigur acasă și afară. Creează un spațiu interior în care pisica să se simtă protejată. Dacă are acces afară, asigură-i rute de retragere și ascunzători, cum ar fi o căsuță acoperită sau un pridvor. O soluție eficientă este o „catio” – un mic „patio” pentru pisici, care le permite să fie afară în siguranță.
Plan de căutare dacă a dispărut. Verifică sub terase, în garaje, după magazii și în tufe – adesea pisica este foarte aproape, dar se ascunde. Roagă vecinii să-și verifice curțile și anexele. Lasă afară obiecte familiare – așternut, nisip folosit sau delicatese preferate – pentru a o ghida după miros.
Program și supraveghere. Ține pisica în casă cât mai mult posibil, mai ales noaptea, când riscurile sunt mai mari. Ieșirile controlate și revenirea la ore stabile diminuează tentația plimbărilor lungi.
Elementele-cheie rămân simple: medalion, microcip, GPS, spații sigure și semnale olfactive familiare atunci când pisica lipsește. Acestea sunt pașii practici pe care îi poți aplica chiar de astăzi pentru a-ți proteja companionul.
Parteneri
