Apoi… a urmat din nou un sunet slab, abia perceptibil. Nu era vorba despre o voce. Era un zgomot asemănător unei zgârieturi metalice, înfundat, ca și cum ar fi venit din pământ.
Părea că cineva săpa.
Unul dintre ofițeri s-a întins pe podea și a început să bată ușor în scândurile parchetului. Într-un colț, sunetul era mai înfundat. Polițiștii au desfăcut rapid acea porțiune de parchet și au descoperit dedesubt un strat subțire de pământ.
Au luat o lopată din garaj și au început să sape. La doar câțiva centimetri adâncime au dat peste un capac metalic. Sub acesta se afla un tunel.
A fost chemată întărirea. După aproximativ două ore, adevărul a ieșit la iveală: sub casă și sub terenurile vecine se întindea o întreagă rețea de tuneluri.
În interiorul tunelurilor se ascundeau trei fugari, foști deținuți care se sustrăgeau autorităților de mai multe luni. Aceștia pregăteau o evadare peste graniță, săpând chiar sub oraș.
Folosind dispozitive speciale, fugarii lucrau doar noaptea, încercând să nu producă niciun zgomot. Cu toate acestea, micuța Măria i-a auzit oricum.
Datorită apelului fetiței, cei trei au fost prinși. De atunci, Măria doarme liniștită.
„Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea.
Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.”