In Romania exista aproximativ 50 de specii de ciuperci otravitoare (din cele peste 4000 de specii de ciuperci cunoscute) iar numarul acestora creste de la an la an datorita mutatiilor genetice, fenomen foarte derutant chiar pentru cunoscatori.
În cazul intoxicaţiilor cu ciuperci, dacă primul ajutor este prompt şi bine condus, chiar cei intoxicaţi cu speciile cele mai periculoase pot fi salvaţi.
Vomitivele, purgativele, calmantele, precum şi apa rece sărată, ceaiul, cafeaua, laptele cald sunt intervenţii rapide şi eficiente, însă în cazul intoxicaţiei cu specii periculoase trebuie chemat imediat medicul.
Simptome
Simptomele intoxicatiei cu ciuperci se clasifica in functie de perioada de incubatie a tipului de ciuperci care provoaca intoxicatia, astfel:
– cu perioada de incubatie scurta – cazuri in care simptomele apar in minim 15 minute si maxim 3 ore de la consumul ciupercilor si se manifesta prin: hipotensiune arteriala, halucinatii, tulburari nervoase, abundenta salivatiei, lacrimare, pupila micsorata, dureri abdominale, scaderea frecventei cardiace, tegumente umede
– cu perioada de incubatie lunga (ciuperca alba, buretele viperei, etc) – semnele apar dupa cel putin 12 ore de la consumul acestora si se manifesta prin: greturi, varsaturi, diaree, tulburari gastrointestinale, icter, hemoragii, tulburari neurologice, encefalopatie, manifestari renale grave, afectiuni hepatice, hipoglicemie, iar dupa 2 zile de la ingestie apare coma si apoi decesul persoanei in cauza.
In jur de 90% din intoxicatiile cu aceste ciuperci sunt mortale, procent ce demonstreaza pe de o parte gravitatea acestor intoxicatii iar pe de alta parte, fiind vorba de intoxicatii vechi datorita perioadei lungi de incubatii si ineficienta masurilor terapeutice ce se impun.
Măsuri urgente de prim ajutor:
Eliminarea toxinelor din organism
De obicei, la orice intoxicaţii şi mai ales la intoxicaţiile cu ciuperci, bolnavul vomită de la sine, aşa că administrarea unui vomitiv câteodată poate fi chiar dăunătoare, sensibilizând şi mai mult mucoasa stomacală.
În cazul intoxicaţiei cu unele ciuperci – Pălăria şarpelui-Muscariţă, Buretele pestriţ sau Buretele panterei, Buretele viperei – dacă lipseşte asistenţa unui medic, se administrează bolnavului vomitive pentru golirea stomacului de toxine. Împreună cu vomitivele se dau cantităţi mari de apă, ceai şi lapte cald.
Vomitarea mai poate fi provocată dându-i-se bolnavului emetic (de la farmacie) 100-150 g într-un pahar cu apă sau bolnavul trebuie să bea cu înghiţituri repetate apă rece sărată. De asemenea, se recomandă cafea şi ceai, care au o acţiune stimulentă asupra organismului, combătând somnolenţa.
Sunt contraindicate băuturile alcoolice. La intoxicaţia muscariniană, tratamentul se rezumă la purgative şi calmante.
Intervenţia medicală de urgenţă în cazul intoxicaţiei cu ciuperci
În cazul intoxicaţiei cu cele mai periculoase ciuperci (Buretele viperei, Buretele primăvăratic, Buretele tomnatic şi aşa-zisul Burete de lămâie), simptomele apar mai târziu, abia după 12 ore, stomacul în acest timp, în mod normal, nu mai conţine nimic, deoarece substanţele ingerate au trecut în intestin.
De aceea, vomitările ce s-ar produce sunt dăunătoare căci ele nu contribuie decât la iritarea stomacului, intensificarea durerilor şi la obosirea bolnavului.
În cazul intoxicaţiei cu aceste specii, denumită şi intoxicaţie de tip phalloidian, trebuie chemat imediat medicul, acesta făcându-i bolnavului injecţii intravenoase cu un litru de ser fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate în sânge.
Acestea se elimină apoi prin urină. Se fac frecţii cu alcool camforat sau oţet, eter sau amoniac şi se fac frecţii cu una din aceste substanţe. Calmantele recomandate sunt: bromură de potasiu sau de sodiu, iar depresia şi somnolenţa se vor trata cu cafea sau ceai şi apoi cu eter (4-5 picături la 100 ml de apă).
Intoxicatia cu ciuperci – purgativele sunt indispensabile
În cazul intoxicaţiei cu ciuperci, specialiştii recomandă purative, căci o parte din toxine se găsesc în intestine. Vor fi preferate purgativele saline ce produc o diluare a lichidului din intestin şi uşurează eliminarea înceată a toxinei.
Pentru bolnavul adult, doza de purgative saline este de 40-50 g sulfat de sodiu sau sulfat de magneziu dizolvat în 250 ml de apă. După o oră se dă bolnavului un ceai diuretic în cantitate de cel puţin ½ l (acest ceai este format dintr-o fiertură de limba mielului sau de pir).
Pentru a mări acţiunea diuretică a decoctului se adaugă la cantitatea de ½ l, 2 g acetat de amoniu sau chiar bicarbonat de sodiu, cozi de cireşe şi mătase de porumb.
Dacă bolnavul are dureri mari de stomac, se recomandă ca purgativ pentru un adult – 30 ml ulei de ricin, apoi se vor face, de către medicul chemat, spălături stomacale uleioase, la care se vor adăuga 20 de picături de tinctură de opiu, iar pe abdomen se vor pune comprese cu acest lichid calmant.
Pentru eliminarea rapidă a toxinei din organism, bolnavul trebuie să urineze mult şi des. Pentru aceasta, pe lângă ceaiurile diuretice mai sus menţionate, i se mai recomandă o cantitate mare de lapte.
Toate aceste îngrijiri, în afară de spălăturile stomacale sau injecţii, pot fi făcute de cei apropiaţi până la sosirea medicului. Vor fi aplicate imediat şi cu perseverenţă toate mijloacele posibile pentru eliminarea toxinelor din corp.