Mirabela Grădinaru, partenera primarului general al Capitalei, a vorbit recent despre viața de familie și despre felul în care gusturile din copilărie rămân, uneori, imposibil de reprodus. Mărturisirea a fost făcută într-un cadru relaxat, fără ton festiv, lăsând să se vadă mai degrabă latura personală decât contextul public.
Ce a dezvăluit Mirabela Grădinaru la „La cină”
Invitată în emisiunea La cină”, difuzată la Digi 24, Mirabela Grădinaru a povestit că există un preparat care ocupă un loc special în preferințele lui Nicușor Dan: fasolea cu ciolan, așa cum o gătea mama lui. Deși a încercat de mai multe ori să o prepare, spune că nu a reușit să ajungă la acel gust care îl trimite direct înapoi în copilărie.
„Fac fasole cu ciolan, dar nu reușesc să reproduc gustul mâncării făcute de mama lui. E mâncarea lui preferată și, oricât aș încerca, nu iese la fel”, a recunoscut ea, cu sinceritate.
Afirmația surprinde o experiență comună multor familii: rețetele copilăriei nu sunt doar despre ingrediente, ci despre context, timp și emoție, iar comparația cu ele devine inevitabilă.
Amintiri culinare și gusturi care nu se mai întorc
Vorbind despre propriile nostalgii gastronomice, Mirabela a amintit „mâncarea de chiper” – un preparat simplu, din ardei copți și ceapă, gătit de bunica ei pe plită. Deși a căutat rețeta și a încercat să o refacă, gustul de astăzi nu mai seamănă cu cel din amintiri. Ea sugerează că diferența ar putea fi dată de focul de lemne, acel detaliu care schimbă aroma și face mâncarea imposibil de replicat în bucătăriile moderne.
Deși se descrie ca o persoană pofticioasă, care „trăiește pentru mâncare”, Mirabela spune că nu se consideră o bucătăreasă talentată. Cu toate acestea, viața de familie a impus o rutină clară: pentru copii gătește preparate simple și sigure – ciulama, ostropel, pește cu orez – mâncăruri clasice, fără pretenții, dar potrivite pentru mesele de zi cu zi.
Normalitate, nu perfecțiune
În aceeași discuție, Mirabela a ținut să precizeze că Nicușor Dan nu este pretențios când vine vorba de mâncare. Așteptările nu țin de mofturi, ci de acel reper emoțional greu de egalat: gustul mâncărurilor pregătite de mama lui, devenite în timp standardul absolut.
Dincolo de această comparație inevitabilă, viața din bucătăria lor rămâne una normală. Mirabela gătește atunci când este nevoie, fără dorința de a impresiona sau de a transforma masa într-un eveniment. Cu o notă de autoironie, recunoaște că face ceea ce e necesar pentru familie, iar rezultatul – chiar dacă nu recreează idealul din copilărie – este suficient, echilibrat și adaptat ritmului actual.
Povestea spusă la televizor conturează o imagine intimă, în care nostalgia se întâlnește cu pragmatismul. În centrul ei nu stă performanța culinară, ci grija zilnică, amintirile și relațiile din familie – lucruri simple, dar esențiale, indiferent de funcții sau responsabilități publice.