Soacra și-a recuperat bicicleta pe care i-o dăruise fiicei mele, iar motivul este, fără îndoială, șocant.
Totul s-a petrecut cu ocazia celei de-a șasea aniversări a Zhannăi. Dimineața era scăldată în soare, iar în bucătărie mirosea a brioșe proaspete, în timp ce râsetele umpleau casa. Fetița a intrat în cameră cu ochii strălucind: «Mamă! Uite ce mi-a dăruit bunica!» În fața noastră se afla o bicicletă roz de vis, cu coșuleț, panglici și clopoțel zglobiu. Zhanna radia de fericire.
Chiar și eu am rămas surprinsă — în povestea noastră complicată cu Jacqueline, o asemenea generozitate era rară. Am mulțumit și am invitat-o în casă. Ea a zâmbit și a spus: «Îmi este suficient să văd bucuria nepoatei mele». Totul părea perfect.
Însă, după doar cinci zile, situația s-a schimbat radical. Jacqueline a venit la casa noastră și, în timp ce Zhanna a fugit în bucătărie după un pahar cu apă, a împins liniștită bicicleta spre mașină.
«Ce faceți?» am întrebat surprinsă.
«Trebuie să o iau înapoi» — a răspuns calm.
«Dar este un cadou de ziua de naștere!»
«Nu mai este» — a spus ea și a continuat să împingă bicicleta.
În acel moment, Zhanna s-a întors, a încremenit în prag și a întrebat cu voce tremurândă: «Bunico, de ce îmi iei bicicleta?»
Atunci a ieșit la iveală adevărul care i-a șocat pe toți. «Draga mea, această bicicletă nu este sigură. Anvelopele sunt vechi, nu vreau să cazi» — a spus Jacqueline, aparent grijulie. Privirea ei însă trăda altceva.
Am insistat să discutăm între patru ochi. Am aflat că soacra văzuse la o licitație exact aceeași bicicletă, vândută pentru o sumă mare de bani. «Este o piesă rară! O voi vinde și îi voi putea cumpăra nepoatei mele zece biciclete noi» — a recunoscut ea fără nicio rușine.
Nu-mi venea să cred. Pentru Zhanna nu era doar un cadou, ci un vis — primul ei mijloc de transport „de adult”. Însă Jacqueline închidea deja portbagajul, ignorând atât cuvintele mele, cât și lacrimile copilului. În acel moment am înțeles că fragila noastră „pace familială” se destrăma.
Câteva zile mai târziu, eu și Zhanna am decis să transformăm această experiență într-o lecție. În loc să ne supărăm, am discutat despre valori și despre faptul că amintirile sunt mai prețioase decât lucrurile materiale. Vecinii ne-au susținut, iar în scurt timp Zhanna a primit o bicicletă nouă, dăruită de întregul cartier.
Iar Jacqueline? A rămas pe poziția ei. Totuși, am realizat clar că uneori oamenii își arată adevărata față în cele mai neașteptate momente. Cel mai important este să nu te oprești și să continui să pedalezi înainte.
Parteneri
