În al treilea an de liceu, tatăl meu s-a recăsătorit cu femeia cu care o înșelase pe mama în urmă cu câțiva ani. Fiind un adolescent încărcat de furie, nu am privit cu ochi buni această nouă căsătorie și, de fiecare dată când ne întâlneam, atitudinea mea față de ea era rece și distantă.
Un an mai târziu, tatăl meu m-a dus la aeroport, în drum spre facultate. Mama vitregă și-a luat o zi liberă de la serviciu pentru a veni cu noi și mi-a adus un pachet cu lucruri de care să am grijă în noua etapă a vieții mele. Când m-a îmbrățișat, mi-a spus că este mândră de mine, iar în momentul în care s-a dat înapoi, am observat că avea lacrimi în ochi.
Acel gest sincer m-a făcut să înțeleg că nu era o persoană rea, chiar dacă ea și tata greșiseră în trecut. Din acel moment, relația noastră s-a schimbat radical. Am început să comunicăm mai des, să râdem împreună, iar cu timpul, a devenit pentru mine o a doua mamă.
Când aveam opt ani, mama s-a recăsătorit. Tatăl meu vitreg era un om bun, dar refuzam să accept prezența lui în viața noastră. Ideea că cineva ar putea lua locul tatălui meu biologic mă umplea de furie, iar mama se afla mereu prinsă între noi doi.
Schimbarea a venit pe neașteptate, pe când aveam zece ani. Într-o zi, tatăl vitreg a venit la școală să mă apere în fața învățătoarei, iar acel gest mi-a arătat pentru prima dată că îi pasă cu adevărat de mine. Am început treptat să-l ignor mai puțin, iar în timp, am acceptat să mergem împreună la plimbări.
În același an, de ziua lui, i-am făcut primul cadou. I-am dăruit un plic în care se afla o felicitare pe care am scris: „Vrei să mă înfiezi?”. A fost pentru prima dată când am văzut un bărbat adult plângând, ascunzându-și fața pe umărul unei fetițe. O lună mai târziu, a devenit oficial tatăl meu și, de atunci, pentru mine a fost mereu „tăticul meu”.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost modificate pentru a proteja intimitatea și pentru a oferi o narațiune mai clară.
Orice asemănare cu persoane reale, fie în viață, fie decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și neintenționată. Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru acuratețea faptelor prezentate și nici pentru modul în care sunt portretizate personajele. Această poveste este oferită „ca atare”, iar opiniile exprimate aparțin exclusiv personajelor, fără a reflecta punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Parteneri
