Soțul care a refuzat să contribuie la tratamentele mamei soției sale cere acum moștenirea acesteia
O femeie de 29 de ani, mamă casnică, a povestit cum soțul ei, Andrei, în vârstă de 31 de ani, a refuzat să o sprijine financiar atunci când mama ei era grav bolnavă. Ulterior, după decesul acesteia, bărbatul a revendicat o parte din moștenirea lăsată de femeie.
Tânăra a renunțat la cariera sa în marketing la insistențele soțului, care îi promisese că se va ocupa de toate cheltuielile familiei, pentru ca ea să se concentreze pe creșterea copilului. Când mama ei s-a îmbolnăvit grav de diabet și a avut nevoie de tratamente costisitoare, femeia i-a cerut lui Andrei să acopere jumătate din cheltuieli, în timp ce fratele ei urma să plătească restul. Bărbatul a refuzat categoric, afirmând că nu este responsabil pentru sănătatea mamei soției sale.
Fratele tinerei a suportat toate costurile medicale, însă, în ciuda eforturilor, mama lor a murit. Femeia și fratele ei au moștenit patru locuințe vechi, dar valoroase. În momentul în care Andrei a aflat despre moștenire, s-a arătat imediat interesat de bani, vorbind despre achiziționarea unei mașini sau planificarea unei vacanțe în străinătate.
La scurt timp, și familia lui Andrei a intervenit. Sora acestuia i-a spus femeii că moștenirea reprezintă „o șansă de a-l răsplăti” pe soț pentru anii în care a întreținut familia, iar mama lui a trimis chiar o listă cu „reparații urgente” care ar trebui făcute în casă.
Pentru a clarifica situația, femeia a organizat o întâlnire de familie, la care au participat soțul ei, rudele acestuia și fratele ei. În cadrul discuției, ea a propus ca eventualele sume oferite familiei soțului să fie considerate împrumuturi oficiale, cu termen de rambursare de doi ani, dacă nu vor contribui la întreținerea copilului sau a casei.
Rudele lui Andrei au reacționat negativ, iar mama lui a susținut că fiul ei are dreptul la o parte din averea soției, deoarece el a întreținut-o financiar în toți anii de căsnicie. Femeia a răspuns că nu a fost întreținută, ci controlată, amintind că soțul nu a fost dispus să o ajute când mama ei era bolnavă.
În acel moment, fratele tinerei a intervenit și a prezentat un document care prevedea că, potrivit testamentului mamei lor, moștenirea rămâne exclusiv fiicei și nepotului dacă aceasta divorțează în termen de un an de la deces, împiedicând astfel orice pretenție din partea soțului.
Andrei a contestat legalitatea clauzei, însă fratele femeii a confirmat că notarul o validase. Soția i-a oferit două variante: să semneze că renunță la orice pretenție sau să conteste în instanță, cu mențiunea că nu are drept legal asupra bunurilor.
Tensiunile au escaladat, iar la câteva zile după incident, Andrei a părăsit locuința. Ulterior, femeia a găsit pe masă o cerere de divorț semnată de el.
Deși momentul a fost dificil, tânăra a spus că s-a simțit eliberată. A decis să vândă una dintre case, folosind banii pentru a renova o altă proprietate și pentru a o închiria. Cu veniturile obținute, și-a reluat cursurile de marketing digital și a început să lucreze ca freelancer.
A transformat una dintre casele moștenite într-un mic birou, numit „Brand Mama”, în memoria mamei sale, care o încurajase mereu să fie independentă. Afacerea s-a dezvoltat rapid, atrăgând numeroase cliente, în special mame care doreau să înceapă propriile activități de acasă.
La un an de la divorț, femeia l-a întâlnit întâmplător pe Andrei într-un mall. Bărbatul era însoțit de o altă femeie și nu a avut curajul să-i adreseze niciun cuvânt. După câteva zile, i-a trimis un mesaj în care își cerea iertare și propunea o discuție. Ea a ales să nu răspundă.
Femeia spune că a învățat o lecție importantă: pierderea poate fi uneori începutul libertății. Moștenirea mamei i-a oferit nu doar stabilitate financiară, ci și curajul de a-și reconstrui viața.
Astăzi, trăiește alături de fiul ei, administrează o afacere prosperă și privește cu încredere spre viitor. Mesajul ei pentru alte femei este clar: „Nu lăsați pe nimeni să vă convingă că nu puteți reuși singure. Dacă cineva nu este alături de voi când e greu, nu merită să fie acolo când e bine.”