Sfântul Antonie este cunoscut ca protectorul celor greu încercați, cel care, prin rugăciune și credință, îi eliberează pe credincioși de farmece, blesteme și influențe malefice. Pentru viața sa curată și faptele săvârșite cu har, Dumnezeu i-a dăruit darul minunilor. Având o putere aparte asupra duhurilor necurate, Sfântul Antonie a fost, de-a lungul vieții, un tămăduitor al sufletelor și al trupurilor, reușind să alunge demonii din oameni și să aline boli grele. De asemenea, a fost înzestrat cu darul profeției, putând vedea cu claritate evenimentele ce urmau să se întâmple, ca și cum s-ar fi petrecut deja sub ochii săi.
Rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare
„Părinte bun și milostiv, Antonie, tu care cunoști durerile noastre și păcatele ascunse ale inimii, nu trece nepăsător peste rugăciunile celor care își pun nădejdea în tine. Nu privi la nevrednicia noastră, ci la mila și slava lui Dumnezeu, pe care L-ai mărturisit toată viața ta și către care îndreptăm acum ruga noastră, prin mijlocirea ta.
O, preaslăvite făcător de minuni, sprijin al celor sărmani, apărător al vaduvelor, mângâietor al orfanilor, vino cu obişnuita ta bunătate în ajutorul nostru. Roagă-te Domnului pentru noi, cei aflați în nevoie și necaz, ca să fim feriți de ispite, de păcate și de tot răul.
Tu, care ai transformat pustia Egiptului într-un loc sfințit de prezența lui Dumnezeu, fă ca și pustiul sufletelor noastre, ars de îndoială și cuprins de patimi, să devină un spațiu curat și vrednic, în care virtutea să înflorească. Prin tine, să se slăvească numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.”
Sfântul și cuviosul nostru părinte Antonie era de neam egiptean, născut într-o familie credincioasă și avută. Părinții săi, oameni de neam bun, l-au crescut în duhul creștin al vremii, dăruindu-i o educație morală solidă. Cât timp aceștia au trăit, el a rămas aproape de casa părintească, fiind un fiu ascultător și lipsit de griji, fără să cunoască prea mult lumea din afara căminului său.
După trecerea părinților la cele veșnice, Antonie a rămas în grija surorii sale mai mici, pe care o îngrijea cu responsabilitate. Avea atunci aproximativ 18 sau 20 de ani. Nu trecuseră nici șase luni de la moartea părinților când, mergând la biserică, gândurile sale au început să se adâncească în cele sfinte. A început să mediteze la viața apostolilor, care, lăsând toate, L-au urmat pe Mântuitorul, dar și la primii creștini, care își vindeau averile și le dădeau spre folosul celor lipsiți. În sufletul său, se năștea întrebarea: ce răsplată cerească îi așteaptă pe aceia?
Cu adevărat, Sfântul Antonie cel Mare a fost ca un tămăduitor trimis de Dumnezeu Egiptului. Oricine se apropia de el cu suflet împovărat pleca înapoi luminat și liniștit. Cel ce venea plângând, găsea alinare. Cel mânios pleca împăcat și cu inima deschisă spre iertare. El a fost un izvor de pace și binecuvântare pentru toți cei care l-au căutat cu credință.
Parteneri
