Când Ion Popescu, un fermier din apropierea orașului Bistrița, a hotărât să investească 6.500 de dolari într-un tăuraș tânăr din rasa Black Angus, era convins că face una dintre cele mai inspirate alegeri pentru viitorul fermei sale. Crescut printre animale, Ion știa că un exemplar de calitate putea face diferența între un an prosper și unul dificil. Tăurașul ales părea perfect: avea o constituție solidă, era sănătos, bine îngrijit și plin de potențial.
În primele zile, Ion îl privea cu mândrie și încredere. Își imagina cum, în câțiva ani, ferma sa va deveni cunoscută în întreaga regiune pentru bovinele de calitate. Însă entuziasmul inițial s-a transformat treptat în îngrijorare. După doar câteva săptămâni, a observat că tăurașul nu se comporta așa cum ar fi trebuit.
Deși părea sănătos, animalul nu manifesta energia și interesul așteptate. Se mișca greoi, părea lipsit de vitalitate și de chef. Ion, care își investise economiile de o viață în acel exemplar, începea să creadă că făcuse o greșeală gravă. În fiecare dimineață, trecând printre grajduri, privea tăurașul cu un oftat adânc, întrebându-se dacă nu cumva aruncase banii pe fereastră.
Pe măsură ce zilele treceau, îndoiala îl apăsa tot mai tare. Se gândea chiar să-l vândă, chiar și în pierdere, doar pentru a scăpa de sentimentul de dezamăgire. Totuși, înainte să ia o decizie pripită, a hotărât să ceară părerea unui specialist. A apelat la doctorul veterinar al satului, doamna Maria Ionescu, recunoscută în întreaga zonă pentru experiența și metodele sale neobișnuite.
Maria a sosit într-o după-amiază călduroasă de vară. A intrat în grajd, și-a pus mănușile și a început să-l examineze atent pe tăuraș. I-a verificat pulsul, respirația, ochii și starea pielii. După câteva minute, s-a întors către Ion și i-a spus cu un zâmbet calm:
– Ion, nu e nimic în neregulă. Tăurașul tău este sănătos. Problema e că e încă prea tânăr și nu s-a dezvoltat complet. Ai avut așteptări prea mari, prea devreme.
Ion a răsuflat ușurat, dar în același timp simțea o ușoară dezamăgire. Înțelegea acum că va trebui să aibă răbdare. Atunci, Maria a scos din geantă o cutiuță mică, plină cu pastile verzi, lucioase.
– Uite, am o soluție care nu dăunează cu nimic, i-a spus ea, ridicând cutia. Sunt niște pastile cu gust de mentă. Nu sunt medicamente propriu-zise, dar am observat că oferă un mic impuls de energie animalelor tinere. Nu te aștepta la miracole, dar merită să încerci.
Ion a privit-o neîncrezător. Pastile cu gust de mentă pentru un tăuraș de mii de dolari păreau mai degrabă o glumă decât un tratament serios. Totuși, având încredere în experiența Mariei și neavând altă soluție, a decis să urmeze sfatul ei. Din acea seară, a început să-i dea animalului pastilele conform instrucțiunilor.
Spre marea lui surprindere, rezultatele au apărut rapid. În doar câteva zile, tăurașul, care până atunci abia se ridica, a început să dea semne de energie. Se mișca mai vioi, era mai alert și, cel mai important, își îndeplinea rolul pentru care fusese cumpărat. Ion privea uimit transformarea.
Într-o dimineață, intrând în grajd, a văzut cum tăurașul lovea pământul cu copitele și mugi cu o forță cum nu mai auzise până atunci. Era ca și cum animalul s-ar fi transformat complet.
Vestea s-a răspândit rapid prin sat. Vecinii au început să vină la poarta lui Ion, curioși să vadă cu ochii lor schimbarea. Unii îi cereau sfaturi, alții glumeau spunând că poate ar trebui să încerce și ei „tratamentul cu mentă”.
Seară de seară, la cârciuma din sat, Ion povestea întâmplarea cu umor:
– Fraților, nu știu ce conțin pastilele acelea, dar miroseau a mentă. Și vă jur, tăurașul meu e acum de neoprit! Nu doar că își face treaba la mine acasă, dar parcă vrea să ajute și prin vecini.
Toți râdeau cu poftă de fiecare dată când auzeau povestea. Ceea ce părea o investiție pierdută s-a transformat într-o întâmplare amuzantă, care a circulat mult timp din om în om.
Anii au trecut, dar Ion încă păstrează cutiuța goală de pastile într-un sertar din bucătărie, ca o amintire a vremurilor când aproape își pierduse speranța. Astăzi, când tinerii fermieri din zonă vin la el pentru sfaturi, le spune mereu cu un zâmbet:
– Țineți minte: răbdarea e cea mai bună investiție. Și uneori, chiar și o pastilă cu gust de mentă poate face minuni.
Povestea lui Ion Popescu și a tăurașului său Black Angus a rămas în timp o lecție despre răbdare, încredere și perseverență. În același timp, a devenit una dintre cele mai amuzante și îndrăgite istorii pe care fermierii din Bistrița și din satele vecine o povestesc și astăzi la întâlnirile lor.
Parteneri
