Împreună cu spovedania și cu participarea la Sfânta Liturghie din ziua de duminică, rostirea acestei rugăciuni devine un sprijin deosebit de puternic pentru sufletul celui care o înalță cu credință.
Psalmul 50
„Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai mult decât orice, spală-mă de fărădelegea mea și curățește-mă de păcatul meu.
Căci eu îmi recunosc fărădelegea, iar păcatul meu stă mereu înaintea mea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, pentru ca Tu să fii drept în cuvintele Tale și biruitor atunci când vei judeca.
Iată, întru fărădelegi am fost zămislit și în păcate m-a născut mama mea. Iată, Tu ai iubit adevărul; cele ascunse și cele tainice ale înțelepciunii Tale mi le-ai arătat mie.
Stropește-mă cu isop și mă voi curăți; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada. Urechilor mele îmi vei dărui bucurie și veselie, iar oasele mele smerite se vor bucura.
Întoarce-Ți fața de la păcatele mele și șterge toate fărădelegile mele. Zidește în mine inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește înlăuntrul meu un duh drept.
Nu mă alunga de la fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale și întărește-mă cu un duh stăpânitor.
Îi voi învăța pe cei fărădelege căile Tale și cei necredincioși se vor întoarce către Tine. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, iar limba mea se va bucura vestind dreptatea Ta.
Doamne, deschide buzele mele și gura mea va vesti lauda Ta.
Căci dacă ai fi dorit jertfe, Ți-aș fi adus, însă arderile de tot nu le primești. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va disprețui.
Revarsă, Doamne, bunăvoirea Ta asupra Sionului și zidește zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot, și atunci se vor aduce viței pe altarul Tău.”
Puterea Psalmului 50
Psalmul 50, care face parte dintre cei șapte psalmi de pocăință ai prorocului David, este considerat o creație literară de o profunzime aparte. El descrie cu claritate starea omului aflat în păcat, dar și calea de întoarcere către Dumnezeu prin pocăință.
Acest psalm exprimă atât recunoașterea căderii omului, cât și dorința de a reface legătura cu Dumnezeu, o legătură care se rupe atunci când omul alege fărădelegea în locul comuniunii cu divinitatea.