Datul de pomana: semnificații, tradiții și perspectiva surprinzătoare a unui preot ortodox
Datul de pomana reprezintă un obicei străvechi, adânc înrădăcinat în tradiția românească și în spiritualitatea creștină. Deși mulți îl privesc ca pe o datorie de suflet față de cei plecați din această lume, există interpretări surprinzătoare venite din partea unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, care stârnesc reflecție și discuții. În acest articol aflăm semnificația reală a pomanei, modul în care se practică în diferite culturi și ce spun teologii despre acest gest cu încărcătură spirituală profundă.
Originea și semnificația pomanei în tradiția creștină
În creștinism, în special în ortodoxie, dar și în catolicism, darea de pomana este considerată un act de caritate și iubire față de aproapele, dar și față de sufletele celor adormiți. Se crede că oferirea de alimente, bani sau obiecte celor nevoiași contribuie la odihna sufletului decedatului și aduce binecuvântări celui care dă.
Pomana este asociată în mod tradițional cu pomenirea morților: se oferă la înmormântări, la parastase și în zile speciale de pomenire a celor adormiți, cum sunt sărbătorile de Moși. Conform tradiției populare, sufletele celor plecați pot primi „ajutor” din lumea celor vii prin actele de caritate făcute în numele lor.
Perspectiva unui preot ortodox: „Mortul nu mănâncă, nu bea”
Preotul Daniel Avram, de la Mănăstirea Țurbăți, a oferit o interpretare care a atras atenția publicului, explicând într-un videoclip pe TikTok că multe credințe populare despre pomana sunt eronate.
„Nu mai dați de pomana pentru morți. Mortul nu mănâncă, nu bea.” – este mesajul ferm al preotului, care contrazice o credință larg răspândită.
El explică: „Există credința aceasta total greșită, care nu aparține Bisericii, care nu aparține ortodoxiei și care nu se regăsește în Biblie, că mortul mănâncă. V-o spun după învățătura Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: mortul nu mănâncă, nu bea, el nu are nevoie!”
Preotul Avram mai detaliază semnificația expresiei „bogdaproste”: „Veți vedea cum răspunde omul când îi dai ceva de pomana: Bogdaproste. Știți ce înseamnă bogdaproste? «Boje, boje» în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, în numele Domnului. Tot ce dăm trebuie să fie în numele Domnului, nu pentru că «mănâncă Gheorghe» sau pentru că îi place ceva.”
Ce se oferă de pomana, potrivit tradiției
Darea de pomana variază în funcție de regiune și de ocazie. Cele mai comune ofrande includ:
• Alimente gătite sau neperisabile: pâine, colivă, fructe, prăjituri, grâu fiert;
• Băuturi: apă, vin;
• Obiecte de uz personal: haine, prosoape, vase;
• Bani;
• Lumânări și tămâie.
Pomana se poate oferi atât celor nevoiași, cât și rudelor, vecinilor sau apropiaților, cu scopul de a întări comuniunea între suflete și de a transmite recunoștință în numele celui trecut la cele veșnice.
Pomana în alte religii: caritate și virtuți spirituale
Actul de a oferi bunuri sau hrană celor aflați în nevoie nu este exclusiv creștin. Multe alte religii și tradiții practică forme de caritate cu semnificații spirituale:
• În Islam, „sadaqah” este o formă voluntară de caritate, considerată o datorie morală și o cale de apropiere de Allah.
• În Hinduism, oferirea de alimente sau obiecte în scop caritabil aduce beneficii karmice și este un semn de purificare spirituală.
• În Budism, actul de generozitate este una dintre cele mai importante virtuți cultivate pe drumul spre iluminare.
Impactul spiritual și social al pomanei
Pe lângă dimensiunea religioasă, pomana are un rol esențial în coeziunea socială. Oferind, oamenii învață să fie mai empatici, mai altruisti și mai atenți la nevoile celor din jur. Astfel, darea de pomana ajută nu doar sufletele celor adormiți, ci și pe cei vii.
În plan spiritual, cel care dă pomana se purifică, se apropie de Dumnezeu și cultivă virtuți precum milostenia, smerenia și iubirea față de aproapele.
Concluzie: gest de credință, nu superstiție
Darea de pomana rămâne un gest profund spiritual, dar trebuie înțeleasă în lumina învățăturilor creștine autentice, nu a tradițiilor distorsionate sau a superstițiilor. Nu contează cantitatea sau valoarea celor oferite, ci intenția sinceră, credința și dragostea cu care sunt oferite.
Pomana simbolizează generozitatea, comuniunea sufletească și legătura dintre cei vii și cei plecați. Fiecare poate alege să o vadă ca o datorie religioasă sau ca pe o ocazie de a face bine în lume, dar un lucru este cert: binele făcut cu sufletul nu se pierde niciodată.
Parteneri
