Pentru câteva secunde, Cati nu s-a putut mișca. Avea impresia că picioarele i se lipiseră de asfalt. Inima îi bătea năvalnic, atât de tare încât îi acoperea orice alt sunet.
În fața blocului vechi, lângă un jeep masiv, se aflau doi bărbați îmbrăcați elegant, cu atitudini rigide și priviri calculate. Un al treilea stătea puțin mai deoparte, vorbind la telefon și analizând atent împrejurimile. Totul părea desprins dintr-o scenă de film, nu dintr-un cartier obișnuit, liniștit.
— Bună dimineața, doamnă, spuse unul dintre ei, cu o politețe rece. O căutăm pe doamna Valentina.
Cati își strânse mâinile, simțind un nod în gât.
— Este la mine… s-a întâmplat ceva?
În acel moment, Valentina apăru în pragul ușii. Purta un halat vechi, primit de la Cati. Când privirea i se opri asupra unuia dintre bărbați, culoarea i se scurse din obraji.
— Mihai… șopti ea.
Bărbatul făcu câțiva pași înainte și, spre uluirea tuturor, se lăsă în genunchi în fața ei.
— Mamă… în sfârșit te-am găsit.
Cati simți cum i se taie respirația. Mamă?
Fiul pierdut și adevărul ascuns zeci de ani
Mihai era fiul Valentinei, dispărut din viața ei de mai bine de treizeci de ani. Plecase din țară foarte tânăr, își construise o carieră solidă și devenise un om influent, dar nu încetase niciodată să-și caute mama. Ani la rând, însă, adevărul îi fusese ascuns. Abia după moartea fostului soț al Valentinei, cineva îi dezvăluise ce se întâmplase cu adevărat.
— M-au izgonit… spuse Valentina, cu vocea frântă de lacrimi.
— Știu, mamă, răspunse Mihai calm. Și nimeni nu va rămâne nepedepsit pentru asta.
Apoi își îndreptă atenția către Cati.
— Dumneavoastră ați primit-o în casa dumneavoastră?
— Da… nu am putut s-o las pe stradă, spuse Cati, cu glas abia auzit.
Mihai o privi prelung, apoi își plecă ușor capul, într-un gest de respect sincer.
— Ați făcut ceea ce alții, care aveau această datorie, nu au făcut.
Un gest simplu, un destin schimbat
În aceeași zi, Valentina a fost mutată într-o locuință mare, luminoasă, unde domneau liniștea și siguranța. Totuși, nu a uitat niciodată apartamentul modest al lui Cati și nici pe cei patru copii care o primiseră din prima clipă cu un cuvânt care i-a mers direct la inimă: bunica.
Două săptămâni mai târziu, Cati a primit o citație. Mâinile i-au început să tremure, convinsă că făcuse ceva greșit. În realitate, era chemată la biroul unui notar.
— Prin acest act, spuse notarul cu voce calmă, doamna Valentina vă donează suma de 150.000 de lei, precum și un apartament cu două camere.
Cati izbucni în lacrimi.
— Eu n-am ajutat-o pentru bani…
Valentina îi prinse mâinile cu blândețe.
— Știu. Tocmai de aceea meriți mai mult decât atât.
Binele se întoarce întotdeauna
Cu ajutorul primit, Cati și-a achitat datoriile, a renovat locuința și și-a trimis fiica cea mare la facultate. Valentina nu a rămas doar o femeie ajutată la nevoie, ci a devenit un membru al familiei: prezentă la serbări, aniversări, mesele de duminică și toate momentele importante.
Uneori, o ușă deschisă într-o noapte grea poate schimba vieți. Iar binele făcut fără a aștepta nimic în schimb se întoarce, mai devreme sau mai târziu, înzecit.