Părinții care își urăsc nurorile: o realitate dureroasă care distruge familii
Aceasta este o poveste despre părinții care, din mândrie, orgoliu sau neînțelegere, ajung să-și rănească propriii copii. O realitate dureroasă, dar tot mai des întâlnită, care merită spusă și auzită.
Cum ajung părinții să-și distrugă copiii? La această întrebare sper să găsesc răspuns în inimile celor care vor citi acest editorial, poate chiar în ochii vreunei soacre care va reflecta asupra propriilor fapte.
Primul gând ar trebui să fie unul simplu și plin de sens: nu distrugeți iubirea, pentru că odată cu ea distrugeți și pe copiii voștri.
Există oameni care par să stăpânească o adevărată „artă” a suferinței, reușind să le facă rău celor din jur fără remușcări. Nu contează dacă li s-a greșit sau nu, acești oameni vor găsi mereu o cale să aducă durere. Îi întâlnim peste tot — la serviciu, între prieteni, chiar și în locurile cele mai neașteptate.
Dar ce se întâmplă atunci când o astfel de persoană este chiar soacra ta?
Privesc cu tristețe cum se destramă tot mai multe cupluri din jurul meu, din cauza mamelor. O soacră care nu-și respectă și nu-și iubește nora nu are, de fapt, iubire nici pentru propriul fiu. Dacă ar avea, nu și-ar supune nora la umilințe și suferințe doar pentru că „așa se face” sau pentru că tradiția o cere.
Este dureros să observi cum unele persoane, uneori cu o cruzime aproape calculată, distrug căsnicii și suflete fără să simtă vreo remușcare. De multe ori, astfel de oameni nu plătesc niciodată pentru răul făcut, deși în urma lor rămân vieți frânte și speranțe pierdute.
O poveste reală, dar tristă
Doi tineri s-au iubit, s-au căsătorit și, din păcate, au ajuns acum doi străini. Părinții lui au avut grijă ca lucrurile să se întâmple așa, fără să se gândească la durerea fiului lor, care își pierde femeia căreia îi jurase iubire veșnică.
Influența negativă a părinților se dovedește, uneori, mai puternică decât rațiunea sau chiar decât iubirea.
Tinerii se iubeau. Poate s-au grăbit cu nunta, dar păreau siguri de ceea ce simțeau. Totuși, părinții mirelui s-au opus încă de la început viitoarei nurori, fără să aibă motive clare. Simțindu-se neacceptată, fata a vrut la un moment dat să renunțe la nuntă.
Părinții s-au împotrivit — anunțaseră deja lumii întregi că fiul lor se va însura și nu mai puteau da înapoi. După nuntă, cuplul a trăit o perioadă de armonie, cu mici neînțelegeri firești, dar nimic grav. Totul a mers bine până când socrii au hotărât că nora nu mai trebuie să facă parte din viața fiului lor.
Pentru ei, părerea copilului nu conta. Ei erau părinții, deci știau mai bine ce este bine pentru el. Deși pretindeau că îl iubesc, faptele lor dovedeau contrariul.
După ce îi promiseseră fiului că nu se vor mai amesteca în viața lui, au hotărât, totuși, să-și alunge nora din casă. I-au spus direct să-și adune lucrurile și să plece, susținând că „i-a distrus fiul”, fără să-l întrebe ce simte sau ce își dorește el. Au amenințat-o că, dacă nu pleacă, viitorul ei va fi unul sumbru.
Umilită, fără sprijinul soțului care nu îndrăznea să i se opună mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat. Sperase că el o va urma, că își va respecta jurămintele făcute în ziua nunții, dar tânărul a cedat în fața presiunii părintești.
Tatăl i-a spus cu dispreț: „Unde să pleci, tată? Să fii un măgar închiriat? Las-o să se ducă, mai sunt fete pe lume.”
Așa s-a încheiat o poveste de iubire care ar fi putut fi una frumoasă, demnă de povestit nepoților.
Lecția care ar trebui învățată
Durerea acestei povești stă în faptul că soțul nu și-a urmat soția. Ar fi trebuit să fie alături de ea, nu de mama lui. Pentru că, la sfârșitul vieții, femeia de lângă tine este cea care îți va fi sprijin, nu părintele care nu-ți lasă libertatea de a fi fericit.
Unele mame de băieți nu înțeleg că, în momentul în care fiul lor se căsătorește, soția devine parte din familia lui. Trebuie lăsați să-și construiască singuri viața și căsnicia, alături de femeia pe care o iubesc.
Soacrelor, fiul vostru nu vă va uita doar pentru că s-a însurat. Dacă l-ați crescut cu dragoste, respect și echilibru, totul va fi bine și pentru voi, și pentru el.
Este un păcat să interveniți între doi oameni care se iubesc. Răul făcut se întoarce întotdeauna, pentru că nimic nu rămâne nepedepsit.
Nu distrugeți iubirea, pentru că odată cu ea distrugeți suflete — și nu orice suflete, ci chiar pe ale copiilor voștri.
Parteneri
