Magneziul contribuie esențial la buna funcționare a sistemului muscular, nervos, cardiac și la menținerea sănătății oaselor. Din acest motiv, numeroase persoane aleg suplimentele cu magneziu atunci când alimentația nu acoperă necesarul zilnic. Totuși, asocierea acestuia cu anumite tratamente poate duce la reacții adverse sau poate diminua eficiența unor medicamente importante.
Înainte de a începe administrarea unui supliment cu magneziu, este recomandată o discuție cu medicul sau farmacistul. Unele combinații trebuie evitate complet sau administrate la intervale prestabilite, pentru a preveni interacțiunile nedorite.
Medicamente care nu se administrează împreună cu magneziu
Antibioticele din clasele tetraciclinelor și fluorochinolonelor – precum doxiciclina, minociclina, ciprofloxacina și levofloxacina – nu trebuie luate concomitent cu magneziu. Acesta se poate lega de substanțele active în stomac, formând compuși greu absorbabili și reducând semnificativ eficiența antibioticelor. Este indicată o pauză de cel puțin 2–6 ore între cele două administrări.
Medicamentele pentru osteoporoză, cum sunt alendronatul și risedronatul, sunt la rândul lor sensibile la prezența magneziului. Administrarea simultană scade absorbția lor, diminuând protecția asupra oaselor. După administrarea acestor tratamente, este necesară o pauză de 30–60 de minute înainte de a lua magneziu.
Blocantele canalelor de calciu – de exemplu amlodipina, diltiazemul și verapamilul – prescrise adesea pentru hipertensiune arterială, pot interacționa cu suplimentele de magneziu. Asocierea necontrolată poate determina o scădere accentuată a tensiunii arteriale, manifestată prin amețeli, palpitații sau chiar leșin. Suplimentarea se face doar la recomandarea medicului.
Diureticele au comportamente diferite în combinație cu magneziul. Cele de tip loop (precum furosemidul) și tiazidice (hidroclorotiazida) pot reduce nivelul de magneziu din organism, motiv pentru care, uneori, suplimentarea este utilă, dar numai sub supraveghere medicală. În schimb, diureticele care economisesc potasiul (cum este spironolactona) pot determina acumularea excesivă de magneziu, favorizând hipermagneziemia, o afecțiune ce se manifestă prin slăbiciune musculară și tulburări de ritm cardiac.
Levotiroxina, utilizată în tratarea bolilor tiroidiene, își poate pierde eficiența dacă este administrată simultan cu magneziu. Se recomandă respectarea unui interval de timp între cele două, conform indicațiilor medicului curant.
Recomandări pentru administrare sigură
• Citește cu atenție prospectele medicamentelor și urmează programul de dozare stabilit de specialist. Dacă apare o posibilă interacțiune, întreabă medicul ce interval trebuie păstrat între produse.
• Ține evidența tratamentelor și suplimentelor într-un jurnal, notând orele de administrare pentru a evita suprapunerile.
• Fii atent la simptome precum amețeală, bătăi neregulate ale inimii, greață sau slăbiciune musculară. În cazul apariției acestora, oprește administrarea suplimentului și consultă medicul.
• Nu modifica dozele prescrise și nu întrerupe tratamentele fără acordul unui specialist.
Acest material are caracter informativ. Pentru o schemă de administrare sigură și adaptată situației tale, consultă medicul de familie sau farmacistul, mai ales dacă urmezi tratamente cronice.
Parteneri
