În cultura românească există două plante care poartă denumirea de „lobodă”, însă sunt adesea confundate. Este vorba despre loboda cultivată (Atriplex hortensis) și loboda sălbatică (Chenopodium album), cunoscută popular și sub numele de „stir alb”. Ambele plante oferă beneficii semnificative pentru sănătate, chiar dacă provin din medii diferite și sunt folosite distinct în bucătărie și în medicina tradițională.
Loboda cultivată (Atriplex hortensis)
Loboda cultivată, prezentă primăvara în piețe, se recunoaște după frunzele mari, de culoare verde, roșie sau galbenă. Aceasta este o plantă cultivată de secole în grădini, fiind utilizată mai ales în prepararea supelor și ciorbelor de post. Frunzele sale fragede, ușor acrișoare, sunt bogate în nutrienți importanți:
• Vitamina C – sprijină sistemul imunitar și protejează organismul împotriva infecțiilor;
• Vitamina A și beta-caroten – contribuie la menținerea sănătății pielii și a ochilor;
• Fier, calciu și magneziu – ajută la prevenirea anemiei și întăresc oasele;
• Fibre – reglează digestia și sprijină detoxifierea organismului.
Consumul lobodei cultivate ajută la purificarea sângelui, la îmbunătățirea digestiei și la întărirea organismului după sezonul rece. Aceasta rămâne un aliment tradițional în bucătăria românească, în special în ciorbele de primăvară.
Loboda sălbatică (Chenopodium album)
Loboda sălbatică, denumită și loboda verde, crește spontan pe câmpuri, la marginea drumurilor sau în grădini. Deși este considerată adesea o buruiană, are numeroase proprietăți benefice. Frunzele tinere pot fi utilizate precum spanacul sau stevia, iar în trecut erau consumate frecvent de oamenii din mediul rural.
Chenopodium album este bogată în:
• Proteine vegetale – fiind una dintre plantele sălbatice cu cel mai ridicat conținut proteic;
• Calciu și fosfor – esențiale pentru sănătatea oaselor;
• Vitamine din complexul B – care susțin funcționarea sistemului nervos și nivelul de energie;
• Antioxidanți naturali – care protejează celulele împotriva îmbătrânirii.
În medicina tradițională, loboda sălbatică era folosită pentru calmarea inflamațiilor, întărirea organismului și tratarea problemelor digestive. Ceaiul preparat din frunze uscate era recomandat și pentru tuse sau răceli.
Moduri de consum
Ambele tipuri de lobodă sunt comestibile și pot fi integrate în alimentație:
• Loboda cultivată – se folosește în ciorbe, salate, sucuri verzi detoxifiante sau ca garnitură gătită;
• Loboda sălbatică – frunzele fragede pot fi consumate crude în salate sau gătite asemenea spanacului, iar frunzele uscate pot fi folosite pentru ceaiuri medicinale.
Concluzie
Indiferent că este vorba despre Atriplex hortensis (loboda cultivată) sau Chenopodium album (loboda sălbatică), aceste plante reprezintă resurse valoroase ale naturii. Mulți nu conștientizează puterea lor nutritivă, însă includerea lor în alimentația zilnică aduce beneficii importante pentru sănătate, de la detoxifiere și întărirea imunității, până la prevenirea unor afecțiuni grave. Ceea ce odinioară era considerat doar o simplă verdeață sau o buruiană este astăzi recunoscut ca un superaliment accesibil tuturor.
Parteneri
