Aerul din biroul primarului era stătut, amestecat cu parfumul prea scump al secretarei care tocmai fusese promovată pe postul meu. Douăzeci de ani mi-am tocit coatele pe planșele alea, desenând parcuri și școli. Acum, un tinerel cu costum mulat și ceas de aur la mână, ales de trei săptămâni, îmi spunea că sunt „o frână în calea progresului”.
Umilința de la final de carieră
„Domnule arhitect, lumea se schimbă. Nu mai avem nevoie de machetele dumneavoastră de carton. Avem nevoie de viziune tânără”, mi-a rânjit el, aruncându-mi decizia de concediere pe masă. Lângă el, noua „arhitectă șefă”, o fată care abia terminase facultatea privată, își vopsea unghiile. N-am zis nimic. Mi-am strâns cutia cu creioane, rigla aia veche de lemn și m-am ridicat să plec. Dar înainte să ies, am scăpat „din greșeală” sub biroul lui masiv de stejar o mapă neagră, pe care o pregătisem de luni de zile.
Semnătura care n-a mai venit
Trei zile mai târziu, în sala de consiliu, era mare sărbătoare. Urma să se semneze autorizația pentru „Perla Falezei”, un complex de blocuri de 15 etaje fix pe malul mării, un tun imobiliar de milioane de euro. Investitorul, un rechin local, stătea lângă primar, desfăcând șampania. Primarul a luat stiloul de aur ca să semneze, dar mâna i s-a oprit în aer.
Secretara intrase palidă în sală, ținând în mână mapa neagră pe care o găsise femeia de serviciu. În ea nu erau schițe. Erau copii după studiile geologice secrete din 1980 care arătau clar că sub faleza aia e un gol imens și că orice construcție grea va duce la prăbușirea întregii zone în mare. Mai erau și înregistrări audio ale fostului primar care refuzase șpaga pentru acel proiect.
Liniștea din sală a fost spartă doar de sunetul stiloului care a căzut pe podea. Investitorul a fugit pe ușa din dos. Primarul s-a uitat spre locul unde stătusem eu 20 de ani și a înțeles că „frâna” aia expirată tocmai îi salvase mandatul și, poate, libertatea. A doua zi, am primit un telefon. Vocea de la capătul firului tremura: „Domnule arhitect, vă rugăm, orașul are nevoie de dumneavoastră”.
Experiența și integritatea nu au dată de expirare. Cei care cred că pot șterge cu buretele munca de o viață a unui om cinstit pentru a face loc incompetenței și lăcomiei vor descoperi că adevărul are rădăcini adânci, care nu pot fi tăiate cu un simplu ordin de demitere.