Lupusul este o tulburare continua a sistemului imunitar. Celulele sistemului imunitar ataca propriile tesuturi sanatoase, ducand la inflamatie si la leziuni tisulare. Simptomele pot fi limitate la nivelul pielii, dar de cele mai multe ori, lupusul cauzeaza si probleme interne, precum durerile articulare.
In cazurile severe, acesta poate afecta inima, rinichii si alte organe vitale. Desi nu exista un tratament exact, exista anumite solutii care pot minimiza daunele.
Factorii care grăbesc apariţia bolii
Dezechilibrul sistemului imunitar are un rol major în declanşarea bolii, fapt demonstrat de apariţia unor anticorpi. Alţi factori care ar putea fi implicaţi în declanşarea sau exacerbarea acestei afecţiuni sunt: fumatul, expunerea la soare, agenţii infecţioşi, hormonii, contraceptivele, medicamente precum hidralazina, izoniazida, hidantoina, griseofulvina, penicilina, alfametildopa.
Tipuri de lupus
Lupusul eritematos se clasifică în:
lupus eritematos cronic (cutanat)
lupus eritematos subacut
lupus eritematos sistemic
Simptome
Dureri articulare
Durerile articulare si musculare sunt, de cele mai multe ori, primul semn al lupusului. Durerea tinde sa apara pe ambele parti ale corpului, in special la nivelul articulatiilor incheieturii, mainii, degetelor si genunchilor. Articulatiile pot parea inflamate si sunt calde la atingere. Dar, spre deosebire de artrita reumatoida, lupusul nu provoaca daune permanente la nivelul articulatiilor.
Eruptii cutanate
Un semn indicator al lupusului este o eruptie in forma de fluture pe obraji si nas. Alte probleme comune ale pielii includ sensibilitatea la soare, pete rosii sau eruptii violente pe fata, gat sau maini. Unele persoane pot prezenta si afte bucale.
Modificari la nivelul unghiilor
Lupusul provoaca spargerea sau craparea unghiilor. Acestea pot prezenta pete rosii sau albastre la baza.
Febra si oboseala
Majoritatea persoanelor cu lupus experimenteaza un anumit grad de oboseala. In multe cazuri, este suficient de grava incat sa interfereze cu exercitarea celorlalte activitati zilnice. Cei mai multi pacienti prezinta si febra, dar febra inexplicabila poate fi un semn de avertizare numai la unele persoane.
Sensibilitate la lumina
Multe persoane care au lupus sunt deosebit de sensibile la soare si la alte forme de lumina ultrvioleta. O zi la plaja poate declansa o eruptie pe piele in zonele expuse la soare si poate agrava celelalte simptome ale afectiunii.
Caderea parului
Simptomele lupusului tind sa apara si sa dispara, acest lucru fiind valabil si pentru caderea parului.
Raynaud
Unele persoane cu lupus dezvolta o boala numita fenomenul Raynaud. Astfel, persoanele afectate experimenteaza dureri la degetele de la maini si de la picioare, amorteli, furnicaturi sau stres emotional.
Acest lucru se intampla atunci cand vasele mici de sange restrictioneaza fluxul de sange din zona respectiva. In timpul unui atac, degetele de la maini si picioare pot deveni albe sau albastre. Oamenii pot avea Raynaud si fara avea lupus sau orice alte complicatii.
Tratamentul pentru lupus eritematos cronic (cutanat)
Tratamentul constă în aplicarea unui dermatocorticoid topic sau inhibator de calcineurina (tacrolimus, pimecrolimus). Pentru leziuni superficiale se pot administra injecţii cu corticoizi.
În tratamentul sistemic se poate opta pentru antimalarice (clorochin, hidroxiclorochin) cu urmărirea eventualelor efecte oculare. Se va efectua un control oftalmologic la iniţierea terapiei şi la o perioadă de 6 luni).
Se mai prescriu retinoizi (acitretin în cazul leziunilor hiperkeratozice), corticoterapie generală (mai ales atunci când există o rezistenţă la antimalarice) sau talidomida.
În perioada însorită, datorită fotosensibilităţii crescute, pacienţii trebuie să se ferească de razele directe ale soarelui, să utilizeze creme cu factor de protecţie ridicat şi pălării cu boruri largi. Se mai poate administra un supliment de betacaroten ( 75-250 mg/zi ) pentru efectul său antiactinic.
Tratamentul în lupusul eritematos sistemic
Tratamentul constă în corticoterapie generală în doze mari sau alte imunosupresoare, cum sunt azatioprina , micofenolat mofetil, metotrexat, ciclofosfamida sau clorambucil.
Antimalaricele se recomandă în formele mai uşoare, cu atingere sistemică moderată. În ultimii ani s-au încercat terapii noi (efalizumab, rituximab, leflunomid, belimumab), dar acestea sunt încă în curs de evaluare.