În interiorul sacului, înfășurat într-o pătură subțire, murdară de noroi și pete vechi de sânge, se afla un nou-născut.
Un copil atât de mic, încât palma lui Andrei i-ar fi putut acoperi aproape tot trupul. Pielea îi era vineție din cauza frigului, buzele îi tremurau, iar respirația venea sacadat, abia perceptibil.
Pădurarul a simțit cum îl părăsește puterea din picioare.
A așezat sacul pe pământ, s-a aplecat imediat și și-a apropiat urechea de pieptul copilului. Inima bătea. Slab, dar încă bătea.
— Doamne…, a murmurat el, cu glasul frânt.
Puiul de ciobănesc s-a apropiat scâncind, și-a lipit botul umed de mâna lui Andrei, parcă implorându-l să nu lase copilul acolo.
Fără să mai ezite, pădurarul și-a scos haina groasă, a înfășurat cu grijă copilul și l-a strâns la piept. Cu cealaltă mână a ridicat puiul și a fugit spre mașină.
ARO-ul a pornit în grabă pe drumul forestier, aruncând noroi în urma lui.
La dispensarul din comună, asistenta a rămas fără cuvinte când l-a văzut pe Andrei intrând cu copilul în brațe. A sunat imediat la ambulanță și a anunțat poliția.
Nou-născutul a fost transportat de urgență la spitalul județean. Medicii au fost categorici: dacă ar mai fi rămas în frig încă treizeci de minute, nu ar fi supraviețuit.
Investigația a scos la iveală o poveste dureroasă.
O tânără dintr-un sat apropiat născuse pe ascuns. Fără ajutor, fără sprijinul familiei, copleșită de teamă. Tatăl copilului dispăruse. Într-un moment de disperare, femeia a făcut gestul de neconceput: a pus copilul într-un sac și l-a abandonat în pădure.
Însă exista un detaliu pe care nu l-a știut.
Cățelușa ciobănesc, mama puiului găsit de Andrei, fusese otrăvită cu câteva zile înainte. Puiul rămăsese singur. Atras de mirosul vieții, s-a apropiat de sacul în care se afla copilul și nu s-a mai îndepărtat de el. A rămas acolo, în ger și ploaie.
A vegheat. A cerut ajutor.
Copilul a trăit.
După câteva luni, Andrei l-a adoptat. I-a dat numele David. Iar puiul de ciobănesc a rămas și el alături de ei, crescând lângă copil ca un adevărat frate.
Astăzi, David aleargă prin curtea casei, iar câinele nu se îndepărtează de el nicio clipă.
Uneori, Andrei îi privește și își spune un singur lucru:
În mijlocul pădurii, printre frig și tăcere, un animal a arătat mai multă inimă decât un om.
Notă: Text cu caracter narativ, inspirat din situații dramatice reale. Scopul este informativ și emoțional, fără a înlocui anchete oficiale sau evaluări juridice.