Speciile de vipere din România: distribuție, comportament și măsuri de siguranță
În România, singurele specii de șerpi veninoși sunt viperele. Pe teritoriul țării noastre pot fi întâlnite mai multe specii de vipere, printre care se numără vipera comună, vipera cu corn și cel puțin trei subspecii ale viperei de stepă.
Vipera comună și alte specii prezente în România
Cea mai răspândită specie de viperă din România este vipera comună, cunoscută și sub denumirea de vipera cu cruce. Se estimează că aproximativ 30.000 de exemplare de vipera comună trăiesc în diferite regiuni ale țării. Alte specii întâlnite sunt vipera de stepă și vipera cu corn, aceasta din urmă fiind considerată cea mai periculoasă și, totodată, cea mai rară. Specialiștii în herpetologie susțin că viperele atacă exclusiv în situațiile în care se simt amenințate.
Habitatele naturale ale viperelor din România
Vipera comună preferă zonele de margine ale pădurilor de foioase, poienile însorite, precum și interiorul pădurilor, unde se ascunde sub covorul de frunze. De asemenea, poate fi observată adesea sub stânci sau în crăpăturile acestora.
Vipera cu corn este specifică unor regiuni montane, precum Munții Banatului, Munții Retezat, Valea Cernei și Valea Nerei, conform datelor publicate în Atlasul Geografic. Această specie preferă mediile stâncoase, dar poate fi întâlnită și în apropierea apelor sau în pădurile de foioase. Este cunoscută drept cea mai periculoasă viperă din România, iar mușcătura sa poate avea efecte severe, inclusiv letale.
Vipera berus – vipera de munte
Cunoscută și sub denumirile populare de vipera cu cruce, vipera neagră sau năpârcă, vipera berus este mult mai răspândită decât alte specii și poate fi întâlnită chiar și în Capitală, în anumite zone.
Subspecii de vipere prezente în România
În regiunile montane ale țării trăiesc două subspecii distincte de vipere: Vipera ammodytes ammodytes și Vipera ammodytes montandoni. Prima este localizată în sud-vestul țării, în Munții Banatului și Olteniei, în Țara Hațegului și în sudul Munților Apuseni. A doua subspecie are un areal foarte restrâns, fiind întâlnită în câteva zone din Dobrogea continentală.
Viperele sunt frecvent semnalate în județul Mehedinți, în Munții Cernei, în județul Alba și în Cheile Cibului din Munții Apuseni, o zonă cunoscută pentru densitatea ridicată a acestor reptile. În județul Alba există o rezervație destinată viperei de fâneață, specie aflată cândva în pericol de dispariție. În județul Hunedoara, viperele pot fi observate în Masivul Retezat, Defileul Jiului și în zona Cetății Deva.
Specii și trăsături specifice ale viperelor
În România sunt cunoscute 23 de specii de vipere. Printre cele mai remarcabile se află vipera cu corn, cea mai mare dintre ele, și vipera neagră, o specie rar întâlnită în Carpați. Vipera de stepă poate fi găsită în Dobrogea, Delta Dunării și în câmpiile din Moldova.
Vipera ammodytes este cea mai mare specie de viperă din România, având o lungime care poate atinge 90 de centimetri. Masculii sunt, în general, mai mari și mai agresivi decât femelele. Această specie preferă habitatele stâncoase, malurile apelor și pădurile de foioase, până la altitudini de aproximativ 2.000 de metri. Este sensibilă la temperaturi scăzute și se ascunde la umbră în timpul zilelor toride de vară.
Recomandări de siguranță pentru zonele cu vipere
Pentru persoanele care se aventurează în habitate cunoscute pentru prezența viperelor, măsurile de precauție sunt esențiale. Se recomandă ca excursioniștii să rămână pe traseele marcate, să evite zonele cu iarbă înaltă și să folosească un băț pentru a verifica vegetația înainte de a păși prin fânețe. Viperele sunt foarte sensibile la vibrațiile din sol și, de regulă, se retrag la perceperea prezenței umane.
Echipamentul potrivit, precum bocancii înalți cu parazăpezi, ciorapi groși și jambiere, oferă un plus de protecție. Dacă întâlniți o viperă, este recomandat să vă retrageți încet, menținând contactul vizual, fără mișcări bruște sau zgomote puternice.
Intervenția în caz de mușcătură de viperă
În cazul în care sunteți mușcat de o viperă, este esențial să apelați de urgență numărul 112 și să contactați serviciul Salvamont. Persoana afectată trebuie să fie imobilizată și să evite mișcările, pentru a încetini răspândirea veninului. Hidratarea este importantă, însă nu se recomandă aplicarea garoului, aspirarea veninului sau utilizarea gheții.
Serul antiviperin este eficient dacă este administrat în primele cinci ore de la incident. Simptomele provocate de venin includ durere intensă, edeme, greață, vărsături, sete accentuată, transpirații reci, precum și accelerarea pulsului și a respirației. Deși decesele sunt rare, în special deoarece multe mușcături nu implică injectarea de venin, este obligatorie prezentarea cât mai rapidă la o unitate medicală pentru îngrijire specializată.
Parteneri
