Ștefan și Dinu aveau câte 16 ani când o întâmplare aparent banală le-a schimbat definitiv viața.
Într-o după-amiază liniștită, pe un drum puțin circulat de la marginea pădurii, au zărit un bărbat în vârstă întins pe jos. Abia mai avea putere să rostească un cuvânt:
— Ajutor…
Cei doi au fugit spre el, l-au sprijinit cu grijă și i-au dat apă.
— Mă numesc Mihai… am 72 de ani…, a spus bătrânul, cu voce slabă.
Era foarte palid, tremura și părea complet epuizat. Le-a explicat că venea pe jos de la magazin când i s-a făcut brusc rău, a alunecat pe panta de lângă drum și nu s-a mai putut ridica. Lângă el erau ouă sparte și o pungă de lapte vărsată.
— Nu știu cât stau aici… poate de o oră…, a murmurat el.
— Domnule, trebuie să chemăm ambulanța, a spus Ștefan.
— Nu… sunt bine. Pot merge. Mulțumesc, băieți, mă descurc, a insistat Mihai.
Totuși, bastonul îi tremura vizibil în mână.
Dinu i-a trecut brațul pe sub al lui.
— Vă conducem noi acasă. Mergem oricum în direcția asta.
Când au ajuns, băieții au rămas fără cuvinte. Locuința lui Mihai era o rulotă veche, ruginită, care părea gata să se prăbușească la prima furtună.
— Aș vrea să vă răsplătesc…, a spus Mihai, scoțând portofelul — gol.
Jenat, a luat un măr de pe masă și l-a întins spre ei.
Băieții au plecat, dar a doua zi s-au întors. Aveau sacoșe pline cu alimente, fructe, legume, pâine și câteva materiale cu care au încercat să întărească rulota.
Mihai aproape că a plâns când i-a văzut.
Din acea zi, Ștefan și Dinu au început să-l viziteze de două ori pe săptămână. Pentru Mihai, ei au devenit copiii pe care nu îi avusese niciodată.
Apoi, într-o zi, Mihai a dispărut.
Rulota era goală.
Niciun bilet. Nicio explicație.
L-au căutat peste tot: în pădure, în sat, la spitale. Fără rezultat. Nu l-au mai văzut niciodată.
Timpul a trecut.
Ștefan și Dinu au împlinit 18 ani.
Într-o dimineață, fiecare a primit un telefon.
— Bună ziua. Sunt Alex Ionescu, avocatul domnului Mihai. Vă rog să veniți la biroul meu. Este important.
Confuzi, s-au întâlnit și au mers împreună la adresă.
— Domnule, de ce ne-ați chemat? a întrebat Ștefan.
Avocatul i-a privit cu un zâmbet cald, dar încărcat de emoție.
— Pentru că ați fost singurii oameni din viața lui Mihai care nu au cerut nimic în schimb.
A deschis un dosar vechi, legat cu o bandă elastică. Înăuntru se aflau acte, copii de documente și o scrisoare scrisă de mână.
— Mihai nu era doar un bătrân sărac într-o rulotă, a spus avocatul. A ales acel mod de viață.
— Cum adică a ales? a întrebat Dinu, uimit.
— În tinerețe a fost un antreprenor de succes. Și-a pierdut familia într-un accident și nu și-a mai dorit confort sau lux. A rămas cu banii și cu singurătatea.
Avocatul le-a întins scrisoarea.
Ștefan a început să citească.
⸻
„Dragii mei băieți,
Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că drumul meu s-a încheiat.
Nu am avut copii sau familie. Dar voi doi ați devenit ceea ce mi-a lipsit toată viața.
M-ați ajutat fără să cereți nimic. M-ați văzut atunci când alții m-au ignorat.
De aceea, tot ce am strâns într-o viață vă aparține.
Aveți grijă unul de altul.
— Mihai”
⸻
Dinu a ridicat privirea, șocat.
— Ce înseamnă… tot ce a avut?
Avocatul a răspuns clar:
— O casă în Sinaia.
— Două apartamente în București.
— Un teren lângă Brașov.
— Un cont bancar consistent.
Apoi a scos două cutiuțe identice din lemn.
În fiecare se afla o cheie veche și un bilețel:
„Aceasta este cheia noii voastre vieți. Deschideți ușa, dar nu uitați: adevărata bogăție nu este în lucruri, ci în oameni.”
Ștefan și Dinu au început să plângă. Nu pentru bani, ci pentru că un om pe care lumea îl trecuse cu vederea îi alesese pe ei drept familie.
— Mihai v-a iubit ca pe fiii lui, a spus avocatul. Și v-a oferit libertatea pe care el nu a avut-o niciodată.
⸻
Trei luni mai târziu
Cei doi stăteau în fața unei case mici din Sinaia, proaspăt renovată. Au folosit cheile.
În interior, pe masă, se afla o fotografie cu ei și Mihai, surprinsă într-o zi obișnuită.
Sub ea, un singur rând:
„Acum sunteți acasă.”
⸻
Notă: Această poveste este o creație de ficțiune. Orice asemănare cu persoane reale sau situații reale este pur întâmplătoare.