Câte românce lucrează ca îngrijitoare în Italia și ce pensie pot obține după anii de activitate
Determinarea numărului exact al îngrijitoarelor românce din Italia este dificilă, în principal din cauza muncii nedeclarate, o practică încă larg răspândită în sectorul îngrijirii la domiciliu. Statisticile oficiale indică faptul că în Italia trăiesc peste un milion de cetățeni români, iar un procent semnificativ dintre femei activează în acest domeniu.
Conform estimărilor realizate de DOMINA, organizație italiană care oferă sprijin familiilor angajatoare, aproximativ 57% dintre îngrijitoare desfășoară activitatea fără contract legal. Acest procent sugerează că dimensiunea reală a fenomenului este considerabil mai mare decât cea reflectată de datele oficiale.
Ce pensie poate primi o îngrijitoare româncă în Italia
Româncele care au lucrat legal în Italia și au contribuit la sistemul public de asigurări sociale pot beneficia de pensie italiană. Cuantumul pensiei este influențat de mai mulți factori, printre care:
• durata totală a activității profesionale,
• tipul de contract încheiat,
• numărul de ore de muncă săptămânale prevăzute contractual,
• nivelul contribuțiilor achitate.
Exemple concrete de pensii acordate
Un caz recent evidențiază situația unei românce care a lucrat în Italia timp de 21 de ani, între 2002 și 2023. La împlinirea vârstei de 69 de ani, aceasta a depus cererea de pensionare și a primit inițial o pensie de 396 de euro lunar, sumă care ulterior a fost recalculată la 476,42 euro.
Există și exemple cu perioade de cotizare mai scurte:
• 10 ani de activitate cu un contract de 25 de ore pe săptămână au generat o pensie de 138 de euro lunar;
• 10 ani de muncă la un program de 40 de ore săptămânale au dus la o pensie de 238 de euro pe lună;
• 16 ani de activitate cu un program de 54 de ore pe săptămână au asigurat o pensie de 424 de euro lunar.
Aceste situații demonstrează impactul direct al duratei muncii și al numărului de ore contractate asupra valorii pensiei.
Condițiile de pensionare în Italia
Legislația italiană stabilește următoarele criterii principale:
• vârsta standard de pensionare este de 67 de ani;
• este necesar un stagiu minim de 20 de ani de contribuții pentru obținerea pensiei complete.
Există și opțiuni de pensionare anticipată:
• 41 de ani și 10 luni de contribuții pentru femei;
• 42 de ani și 10 luni de contribuții pentru bărbați,
fără a fi impusă o limită de vârstă.
Persoanele care nu ating pragul de 20 de ani de cotizare nu pot primi o pensie italiană completă, însă legislația europeană oferă alternative.
Calculul pensiei pentru munca desfășurată în mai multe state
Potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004, perioadele de contribuție realizate în diferite state membre ale Uniunii Europene pot fi cumulate.
În acest context:
• chiar și o perioadă de minimum un an lucrat în Italia este recunoscută;
• contribuțiile din Italia se adaugă celor realizate în România sau în alte state membre;
• fiecare stat plătește o parte din pensie, proporțional cu perioada de contribuție.
Dacă o persoană nu a acumulat 20 de ani de muncă în Italia, nu va primi o pensie italiană distinctă, însă contribuțiile nu sunt pierdute. În anumite cazuri, cu un minimum de cinci ani de cotizare, Italia poate acorda o pensie redusă, însă valoarea acesteia este, de regulă, modestă.
Procedura de depunere a cererii de pensionare
Cererea pentru acordarea pensiei poate fi depusă:
• fie în statul de domiciliu,
• fie în ultima țară în care solicitantul a desfășurat activitate profesională.
Pentru persoanele care locuiesc în România, dosarul se depune la Casa Teritorială de Pensii, instituție care transmite documentele către INPS, autoritatea italiană responsabilă de sistemul de asigurări sociale.
Specialiștii recomandă verificarea atentă a tuturor documentelor necesare și consultarea instituțiilor competente, pentru a preveni întârzierile sau eventualele erori administrative.
⸻
Notă informativă:
Acest material are caracter strict informativ și se bazează pe date publice și exemple documentate. Pentru situații individuale, se recomandă consultarea directă a instituțiilor de pensii sau a unui specialist în legislația muncii și a asigurărilor sociale.