Noaptea nunții este adesea prezentată drept cel mai luminos moment din viața unei femei. Eu stăteam la masa de toaletă, cu rujul încă neatins, în timp ce ecoul muzicii se estompa în depărtare. Familia soțului meu se retrăsese, iar camera miresei era împodobită cu panglici roșii de mătase și luminată cald. Totuși, în piept mi se strângea o teamă apăsătoare.
Un ciocănit abia auzit m-a făcut să tresar. Cine putea veni atât de târziu? Am deschis ușa cu precauție și am întâlnit privirea speriată a bătrânei servitoare, care slujea casa de zeci de ani. Vocea ei era o șoaptă tremurată:
— Dacă vrei să trăiești, schimbă-te și pleacă acum pe ușa din spate. Nu ezita, nu avem timp.
M-am blocat, cu sângele bătându-mi în urechi. Nici nu am apucat să spun ceva, că ea și-a ridicat degetul la buze, cerând tăcere. Frica din ochii ei nu lăsa loc de îndoială. Panica m-a cuprins, mâinile îmi tremurau pe țesătura rochiei. Atunci am auzit pașii soțului meu apropiindu-se.
În grabă, am scos rochia de mireasă, am împins-o sub pat, am tras pe mine haine obișnuite și am urmat-o pe servitoare. Aerul rece al aleii din spate m-a izbit, în timp ce ea deschidea o poartă veche și îmi șoptea:
— Mergi drept înainte. Nu te opri. Cineva te va aștepta.
Am fugit până când plămânii au început să mă ardă. Sub lumina palidă a unui felinar, o motocicletă stătea cu motorul pornit. Un bărbat de vârstă mijlocie m-a tras rapid în spate și a accelerat în noapte. Mă agățam de haina lui, cu lacrimile curgând fără oprire.
După aproape o oră, ne-am oprit în fața unei case mici, așezată la marginea orașului. Bărbatul m-a condus în interior, spunând încet:
— Rămâi aici. Ești în siguranță.
Am căzut tremurând, incapabilă să-mi ordonez gândurile. De ce riscase slujnica totul pentru mine? Ce pericol lăsasem în urmă? Cine era, de fapt, bărbatul cu care mă căsătorisem?
N-am reușit să dorm. Fiecare sunet mă făcea să tresar: lătratul unui câine, zgomotul unei mașini. Omul care mă salvase fuma pe verandă, cu chipul cufundat în umbre, privindu-mă cu un amestec de compasiune și neliniște.
La primele raze ale dimineții, slujnica a sosit. M-am aruncat la picioarele ei, dar m-a ridicat, rostind cu o voce răgușită:
— Ca să te salvezi, trebuie să cunoști adevărul.
Cuvintele ei au tăiat ca o lamă. În spatele bogăției familiei se aflau afaceri ilegale și datorii ascunse. Căsnicia mea nu fusese un legământ din iubire, ci o înțelegere. Eu eram garanția.
Mai grav, soțul meu nu era omul pe care îl prezentase lumii. Violent, dependent, cu un trecut plin de episoade întunecate. Cu doi ani înainte, o tânără murise în condiții dubioase în aceeași casă. Totul fusese mușamalizat prin bani și influență. Slujnica mi-a spus răspicat: dacă aș fi rămas în camera aceea, poate nu aș mai fi văzut dimineața.
Am rememorat privirea lui rece din timpul nunții, strângerea dureroasă de mână. Ce crezusem a fi emoție fusese, de fapt, un avertisment.
Bărbatul cu motocicleta, nepot al slujnicei, a spus grav:
— Nu te mai poți întoarce. Te vor căuta, iar pericolul crește cu fiecare clipă.
Dar nu aveam nimic: nici bani, nici telefon, nici acte. Toate îmi fuseseră luate „ca să nu mă distrag”.
Slujnica mi-a întins un săculeț: câteva bancnote, un telefon vechi și buletinul pe care îl recuperase pe ascuns. Am izbucnit în plâns, copleșită. Scăpasem, dar drumul înainte era neclar.
Am sunat-o pe mama, abia reușind să vorbesc printre suspine. Slujnica m-a sfătuit să spun cât mai puțin, știind că familia va încerca să mă urmărească. Mama a plâns, rugându-mă să am grijă de mine.
Zile la rând am rămas ascunsă în casa aceea modestă, fără să ies. Nepotul aducea mâncare, iar slujnica continua să lucreze la conac, menținând aparențele. Viața mea se redusese la o așteptare nesigură. Mă urmărea o întrebare: de ce eu? Oare voi putea să mă ridic vreodată din acest haos?
Apoi, într-o după-amiază, slujnica s-a întors cu o expresie gravă:
— Încep să bănuiască. Trebuie să te hotărăști repede. Locul acesta nu va mai fi sigur.
În noaptea aceea, mi-a spus că există o singură cale să pun capăt acestei amenințări: dovezile. Ascunsese în secret registre și documente ale afacerilor ilegale ale familiei. Dezvăluirea lor putea aduce adevărul la lumină, însă recuperarea era riscantă.
Am făcut un plan. În noaptea următoare, cât timp ea își continua treburile, eu și nepotul așteptam în exterior. Când mi-a întins actele prin poartă, o umbră a apărut brusc – soțul meu. Strigătul lui m-a înghețat:
— Ce cauți aici?!
Am rămas împietrită, convinsă că totul se terminase. Dar slujnica s-a interpus, cu vocea vibrând de curaj:
— Destul! De câte vieți mai ai nevoie să te agăți până te vei opri?
Nepotul m-a apucat și a strigat:
— Fugim!
Am alergat până la cea mai apropiată secție de poliție și am aruncat dosarele pe birou. La început, ofițerii m-au privit cu suspiciune. Dar, deschizând registrele, au găsit probe incontestabile: împrumuturi ilegale, afaceri ascunse, fotografii compromițătoare.
Ancheta a început imediat. Membri ai familiei, inclusiv soțul meu, au fost arestați. Scandalul a devenit public, însă identitatea mea a rămas protejată.
Slujnica, rănită în confruntare, a supraviețuit. I-am strâns mâinile, plângând:
— Mi-ai salvat viața. Nu voi putea niciodată să-ți mulțumesc îndeajuns.
Ea mi-a răspuns cu un zâmbet obosit:
— A trăi în liniște… asta e singura mea răsplată.
După câteva luni, m-am mutat într-un oraș nou, începându-mi viața de la zero. A fost greu, dar am redobândit ceea ce îmi fusese furat: libertatea.
Uneori, noaptea, amintirile revin dureros. Dar simt, în același timp, recunoștință pentru slujnica ce a avut curaj, pentru nepotul care m-a ajutat și pentru mine, pentru că nu am renunțat.
Un adevăr se conturează limpede: pentru unele femei, noaptea nunții este începutul fericirii. Pentru altele, este prima zi dintr-o luptă pentru viață.
Eu sunt una dintre cele câteva care pot spune povestea.
⸻
Notă narativă
Acest text este o lucrare de ficțiune. Deși poate include elemente inspirate din realitate, personajele, acțiunile și evenimentele sunt create în scop literar. Orice asemănare cu persoane sau situații reale este pur întâmplătoare. Povestirea nu reprezintă recomandări juridice, sociale sau profesionale.