Sala de ceremonii era plină de un murmur emoționant și nerăbdător. Razele blânde ale soarelui pătrundeau prin ferestrele înalte și luminoase, iar scaunele aurii erau deja ocupate de rude și prieteni îmbrăcați elegant. Publicul șoptea în surdină, iar câțiva invitați ridicau telefoanele pentru a surprinde fiecare moment special. Întreaga încăpere vibra de așteptare, iar aerul era încărcat de emoție și bucurie.
Mireasa, Sara, stătea lângă mire, Gabor, ținându-i strâns mâna. Rochia ei albă ca zăpada, cu croială tip sirenă, cădea delicat pe silueta subțire, iar voalul lung îi atingea podeaua. Pe chip îi strălucea un zâmbet fericit, dar în colțul ochilor i se ascundea o umbră de îngrijorare. „Totul va fi bine”, îi șopti Gabor cu voce caldă, strângându-i degetele.
Dar ceva se mișcă. Nu de undeva din spate sau lateral, ci chiar de sub rochie. O mișcare mică, aproape imperceptibilă, ca și cum ceva s-ar fi ascuns printre faldurile stofei. Sara tresări și făcu un pas înapoi. Gabor observă cum mâna miresei se încleștă în a lui și întrebă: „Ce se întâmplă?”
Mișcarea se repetă, partea de jos a rochiei tremurând ușor, ca și cum ceva ar încerca să scape de sub ea. Oaspeții priveau muți de uimire. Una dintre domnișoarele de onoare, Adel, își acoperi gura, iar tanti Margit făcu semnul crucii. Tensiunea plutea în aer, iar Gabor se învineți. Sara rămase încremenită, cu privirea speriată.
Un foșnet clar răsună. Rochia se mișcă brusc. Sara țipă, făcând un pas înapoi și ridicând partea de jos a rochiei. Dinspre interior apăru o mică creatură neagră și pufoasă, care, după câteva sărituri stângace, se opri în mijlocul sălii și miorlăi.
Oaspeții țipară și râseră, iar Gabor și Sara priveau uimiți. „E o pisică?”, se auzi vocea unui invitat. Luca, surioara mică a Sarei, mărturisi timid că pisica era a ei și că s-a ascuns în coșul cu voal pentru că nu voia să rămână singură acasă.
Râsetele și zâmbetele se răspândiră în sală, iar funcționara Judit glumi: „Sper că nu vom avea nevoie de reprezentanți ai asociației pentru protecția animalelor ca martori.” Ceremonia continuă în voie bună, iar Sara și Gabor semnară actele oficiale.
După ceremonie, invitații sărbătoreau în grădină, povestind despre mica pisicuță care a făcut nunta memorabilă. Luca se apropie de Gabor și întrebă dacă pot păstra pisicuța, iar el zâmbind răspunse că doar dacă și el se poate juca cu ea.
Micul motan negru deveni un membru iubit al familiei, iar povestea nunții rămase o amintire plină de râsete și emoție. Pe coperta albumului de nuntă nu apăru poza sărutului, ci imaginea Sarei ținând pisicuța neagră, cu subtitlul: „Pentru că în spatele fiecărei căsătorii bune se ascunde o mică surpriză.”
Parteneri
