Îmi sunt deja 70 de ani și nu am copii. Dar nu trebuie să mă plângeți, dimpotrivă, mă simt cu adevărat fericită.

Advertisement

O întâlnire neașteptată la dermatolog mi-a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra vieții. Așteptam într-un coridor aglomerat, când o doamnă elegantă și rafinată mi-a atras privirea. Avea o prezență atât de distinsă, încât nu puteai să nu o remarci.

Părea să aibă în jur de 65 de ani, însă, pe măsură ce am început să discutăm, am aflat cu uimire că avea peste 70 de ani. Conversația noastră a curs firesc, iar poveștile ei de viață m-au captivat din primul moment.

Advertisement

Mi-a spus că a fost căsătorită de două ori, însă, în ciuda acestor relații, nu a avut niciodată copii. Prima căsnicie s-a încheiat printr-un divorț. Încă de la început, i-a mărturisit soțului dorința clară de a nu deveni mamă, iar acesta a fost de acord. Totuși, odată cu trecerea timpului și atingerea vârstei de 30 de ani, el a reluat subiectul, sperând că instinctul matern se va manifesta. După mai multe discuții, cei doi au decis să se despartă și să urmeze drumuri diferite.

Advertisement

Cea de-a doua căsătorie a fost cu un bărbat care avea deja o fiică dintr-o relație anterioară. De data aceasta, subiectul copiilor nu a mai fost readus în discuție. El i-a respectat alegerea și, împreună, au avut o relație armonioasă și împlinită. Din nefericire, această relație s-a încheiat brusc din cauza morții soțului. De atunci, doamna locuiește singură într-o casă spațioasă și declară că singurătatea nu o apasă.

Ea consideră că ideea conform căreia copiii sunt esențiali în viața unei persoane pentru a-i fi alături la bătrânețe este o iluzie. Copiii cresc, își urmează propriile vise și drumuri, și nu pot fi considerați o garanție a sprijinului în viitor.

Tocmai de aceea nu a simțit niciodată nevoia de a deveni mamă și nu regretă această decizie. Spune că își trăiește viața cu intensitate și că nu simte lipsa nimic din ceea ce societatea ar considera esențial. Are o viață plină, bogată în experiențe, și se bucură de fiecare etapă cu seninătate.

Zâmbește mereu când spune: „Până la urmă, cineva tot îmi va aduce un pahar cu apă, atâta timp cât îl voi plăti pentru asta.”

Dragă cititorule, tu cum percepi această viziune asupra vieții? Aș fi bucuros să îți aflu gândurile și să dezbatem împreună despre alegerile personale, despre fericire și despre ce înseamnă, cu adevărat, să trăiești în acord cu tine, chiar și atunci când aceasta înseamnă să sfidezi așteptările tradiționale ale societății.

Leave a Comment

<!-- interstitial / put after --> <!-- anchor / put before -->