Paharul rece i se lipea de palmă, iar băutura îi ardea gâtul mai intens ca niciodată. În tăcerea grea a bucătăriei, singurul sunet care se mai auzea era ticăitul egal al ceasului de pe perete. Esteban privea în gol, dar în mintea lui răsuna necontenit aceeași propoziție: „Astăzi poți să te vezi cu invalidul…”
Cuvintele acelea nu erau doar o insultă. Erau o rană adâncă, o trădare ascunsă sub un dispreț amar. În acel cuvânt — „invalidul” — Esteban simțea toată veninul adevărat al femeii pe care o iubea.
Așa a început nebunia. Într-o clipă de luciditate amestecată cu furie, i-a încolțit o idee absurdă: dacă ar apărea acasă într-un scaun cu rotile? Dacă ar juca rolul unui om neputincios, doar ca să afle cine era, cu adevărat, femeia care-l aștepta la ușă?
În următoarele zile, planul a prins contur. Esteban a discutat cu medicul său personal, a aranjat totul cu grijă, în cel mai mare secret. Iar într-o dimineață, a apărut acasă… alt om. Slăbit, bandajat, în scaunul cu rotile. Daniela a rămas fără cuvinte.
La început, femeia a jucat impecabil rolul soției devotate. Lacrimi, mângâieri, jurăminte că va fi alături de el „până la sfârșitul vieții”. Dar Esteban îi cunoștea bine expresiile, știa când zâmbea din inimă și când purta o mască. Acum, masca era perfect lipită.
Zilele au trecut. Daniela îi aducea ceaiul, îl ajuta să se ridice, îi vorbea tandru. Însă, treptat, vocea ei s-a schimbat. Răbdarea s-a risipit, tonul a devenit aspru, iar privirea i s-a golit de orice urmă de iubire.
Într-o seară, Esteban s-a prefăcut că adoarme devreme. Din dormitor, a auzit pașii ei coborând scările și ușa grea a vilei deschizându-se încet. A ridicat discret perdeaua și a văzut un bărbat care o aștepta lângă gard, cu o țigară aprinsă. Daniela i-a sărit în brațe fără ezitare.
Atunci, Esteban a înțeles. Litera „G” nu era o simplă inițială. Avea un chip. Avea un nume. Și era iubitul ei.
A continuat să joace rolul bolnavului, în tăcere. Daniela îl privea cu dispreț, sigură că el nu bănuia nimic. Însă Esteban, calm și calculat, își pregătea momentul. Cum spune o vorbă veche românească: „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.”
Într-o dimineață, i-a spus Danielei că vrea să organizeze o cină cu câțiva prieteni apropiați. Ea a acceptat, fără să-și imagineze ce urma să se întâmple. Masa a fost pregătită cu fast — pahare de cristal, vin rafinat, mâncăruri alese. Daniela își etala zâmbetul, convinsă că Esteban o vede în continuare ca pe regina casei.
Dar la mijlocul serii, Esteban a făcut un semn discret. Ușa s-a deschis, iar în prag a apărut… G. Bărbatul din umbră, amantul. Invitat chiar de Esteban.
Daniela a încremenit. Fața i s-a albit, iar paharul din mână s-a spart în cioburi pe podea. Liniștea a cuprins toată încăperea.
Atunci, Esteban s-a ridicat, lăsând scaunul cu rotile în urmă. Timpul părea să se oprească. Mergea. Fiecare pas era o dovadă de forță, iar privirea lui, rece și calmă, se fixa asupra Danielei.
„Am vrut să știu cine ești cu adevărat”, i-a spus el, cu o voce joasă. „Și acum știu.”
Daniela a încercat să vorbească, dar cuvintele i s-au blocat în gât. G a făcut un pas înapoi, rușinat, incapabil să-l privească în ochi.
Esteban a ridicat paharul și a spus cu o liniște neclintită:
„Cine trăiește în minciună, se îneacă în ea. Eu am trăit destul printre iluzii. De azi, aleg adevărul.”
Tăcerea care a urmat a fost mai grea decât orice cuvânt. Daniela a înțeles atunci că totul se sfârșise. Nu doar cina, nu doar minciuna — ci întreaga lor poveste.
Pentru prima dată după ani întregi, Esteban nu s-a mai simțit prizonier. Se simțea liber.
Notă: Această lucrare este inspirată din fapte și persoane reale, însă a fost adaptată în scopuri artistice. Numele, personajele și anumite detalii au fost modificate pentru a proteja intimitatea și a susține construcția narativă. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau decedate, este pur întâmplătoare.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru acuratețea faptelor relatate sau pentru interpretările cititorilor. Povestea este oferită ca ficțiune literară, iar opiniile exprimate de personaje nu reflectă punctul de vedere al autorului.
Parteneri
