Eugenia Șerban rupe tăcerea după 15 ani de suferință
Actrița Eugenia Șerban a făcut recent o mărturisire tulburătoare, care a zguduit lumea mondenă: de peste 15 ani, duce o luptă crâncenă pentru salvarea fiului ei, Lorans, din ghearele dependenței de droguri și jocuri de noroc. Astăzi, la 32 de ani, bărbatul trăiește izolat în propria locuință, sub stricta supraveghere a mamei sale, într-o încercare disperată de a fi protejat de sine însuși.
Într-un interviu profund emoționant, acordat în cadrul unui podcast realizat de Bursucu, Eugenia Șerban a vorbit deschis despre drama care i-a marcat existența. Cu o sinceritate sfâșietoare, actrița a povestit cum, în ciuda eforturilor continue și a iubirii necondiționate, fiul ei a căzut pradă unor dependențe distrugătoare, care i-au afectat viața, echilibrul mental și siguranța celor din jur. După ani de tratamente, recăderi și episoade violente, Eugenia a fost nevoită chiar să solicite un ordin de protecție împotriva propriului copil – o decizie dureroasă, dar necesară.
„Primul lucru pe care îl fac, de cele mai multe ori, este să aprind candela, pe care, într-o anumită perioadă, nu puteam să o aprind, pentru că eram supărată pe Dumnezeul meu și candela nu stătea aprinsă. Dar, încet-încet, am reînvățat drumul către Doamne-Doamne, partenerul meu de drum, cum îi spun eu. Apoi îmi fac cafea. Și, pe urmă, îmi încep ziua, depinde. Există ceva frumos pentru mine: prietenii, copilul. Cu toate supărările pe care mi le-a adus, indiferent de situație, îl voi iubi la fel de mult pentru că e copilul meu. A făcut 32 de ani. Mă supără. Des. Dar își aduce aminte destul de des să-mi spună că mă iubește. Și atunci, supărarea devine puțin mai lină. Nu este încă foarte bine, dar sper că va veni ziua în care să fie foarte bine. E un drum greu.”, a povestit Eugenia Șerban în podcastul realizat de Bursucu.
Despre vinovăție și sacrificiile unui părinte
Eugenia Șerban a vorbit și despre sentimentul de vinovăție care o apasă, despre lipsa timpului petrecut împreună când Lorans era mic și ea filma intens, dar și despre realitățile dure cu care se confruntă orice părinte al unui copil dependent. Cu mult curaj, actrița a adus în discuție traumele care au contribuit la starea fiului ei – inclusiv moartea tatălui său la o vârstă critică – și a vorbit despre spirala autodistrugerii în care Lorans a fost prins ani la rând.
Un strigăt de ajutor al unei mame
Drama Eugeniei Șerban nu este un caz izolat, ci un strigăt de ajutor care ar trebui să mobilizeze societatea. Este povestea unei mame care a înfruntat boala – două forme de cancer – și care acum își canalizează toate resursele pentru a-l ține pe fiul ei în viață. Un efort copleșitor, dar care, în ochii ei, merită totul.
„Nu mai există și nici nu l-am ținut până la capăt pentru că este copilul meu. Indiferent dacă sunt persoane care nu m-au înțeles de ce l-am reprimit acasă. L-am reprimit pentru că nu vreau să-l pierd. Am văzut o degradare foarte mare și nu îmi doream să-l pierd. Fiecare dintre noi reacționăm diferit atunci când suntem puși în anumite situații. Când primim un diagnostic de boală, cum este cancerul, când ne lovim de o astfel de problemă, așa cum este cea a băiatului meu, reacțiile pot fi diferite. Dar toți spun că dacă s-ar întâmpla cu copilul meu, eu nu aș accepta. N-ai de unde să știi.
De când au început primele probleme, au trecut 15 ani. Eu până anul trecut nu am vorbit niciodată despre asta. Foarte adevărat că până acum doi ani nu a fost niciodată atât de rău. Acum 15 ani, el era încă sub tutela mea, pentru că era perioada aia când nu putea să decidă el tot, și atunci eu aveam un cuvânt de spus. Atunci am luat eu hotărârile și a fost bine o perioadă. Dar se știe că este un drum greu, anevoios. L-am ținut o perioadă chiar plecat din țară, pentru că riscul la recăderi este foarte mare.”, a mai spus actrița.
Parteneri
