Tata a lăsat lingura jos.
— Pentru că nu trebuie, a zis. Eu știu cum a fost.
— Și cum a fost?
— A fost… a zis, căutându-și cuvintele. Iute la mânie. Uita. Ardea sarmalele. Și…
— …
— Da’ când erai tu mic și făceai febră, stătea cu tine toată noaptea. Și când n-aveam bani, zicea că nu-i e foame. Ca să ne ajungă nouă.
— …
— Tu o ții minte cum vrei tu, a zis tata. Eu o țin minte cum a fost.
— Și tot ai stat 40 de ani cu ea.
— …Da, a zis. Pentru că le ardea pe fund, mă. Nu de tot.
Am râs. Cu gura plină de sarmale.
— Tata…
— Ce?
— Nimic. Dă-mi și mie încă una. Arsă pe fund.
Aceasta este o poveste ficțională. Personajele și întâmplările sunt imaginare. Textul a fost scris cu ajutorul inteligenței artificiale.