Drobul e coșmarul oricărei mese de Paște dacă nu știi să îmblânzești organele. Ori miroase prea tare a oaie, ori se împrăștie în farfurie de parcă e nisip. Ca să scoți un drob ca lumea, trebuie să lași finețurile și să treci la execuție brută. Nu e vorba de talent, e vorba de câteva șmecherii pe care bătrânii le făceau instinctiv, dar pe care noi le-am uitat prin rețete de pe net.
Trucul cu oțetul: Cum „stingi” mirosul de miel
Dacă pui organele direct la fiert, ai pierdut meciul. Rinichii și plămânii sunt plini de toxine și miros a amoniac.
Prima mișcare: Aruncă toate organele (ficat, inimă, rinichi) într-un lighean cu apă rece și un pahar de oțet. Lasă-le acolo vreo 20 de minute. Oțetul ăla „trage” toată greața din carne.
A doua mișcare: Fierbe-le 10 minute, aruncă apa aia plină de spumă mizerabilă, spală-le bine cu apă rece și abia apoi pune-le la fiert pe bune. E singura cale să ai un gust curat la final.
Compoziția: De ce se adaugă ficat de pui?
Doar mielul e prea înecăcios și tare. Ca să ai o textură cremoasă, „taie” amestecul cu jumătate de kilogram de ficăței de pui. Ăia sunt moi, se fac ca o pastă și leagă totul. Și nu te zgârci la verdeață. Pune legături întregi de ceapă verde, mărar și pătrunjel până când compoziția devine aproape verde. Aia e prospețimea care taie grăsimea mielului.
Secretul feliatului: „Cimentul” din drob
Vrei să tai felii subțiri care să stea drepte pe platou?
Ouăle: Nu pune două ouă amărâte. La o tavă mare ai nevoie de 5 ouă crude care să „prindă” carnea.
Pâinea: Înmoaie o felie de pâine în lapte, stoarce-o până rămâne aproape uscată și fărâmiteaz-o în compoziție. Asta e piesa care ține drobul elastic, să nu se rupă când treci cu cuțitul prin el.
Odihna: Dacă îl tai fierbinte, ești gata. Se va face fărâme. Lasă-l să stea în tavă o oră după ce l-ai scos din cuptor. Trebuie să se „așeze” fibrele și să se lege grăsimea înapoi.
Cum îl montezi să arate „de revistă”
Unge tava cu ulei, pune prapurul (membrana aia subțire) astfel încât să atârne peste margini. Pune jumătate din carne, așază ouăle fierte la rând, acoperă cu restul de carne și învelește-l bine cu prapurul. Dacă nu ai prapur, folosește hârtie de copt unsă bine cu unt, dar gustul ăla autentic vine din grăsimea prapurului care se topește peste carne în cuptor.
Sfat de final: Nu te grăbi cu focul. Lasă-l la mediu până când prapurul de deasupra devine crocant și maroniu. Atunci știi că e gata și la mijloc. Merge perfect cu un hrean tare sau cu o ceapă verde proaspătă lângă.