Împărțirea bunurilor la divorț ridică frecvent probleme atunci când locuința familiei provine din sprijinul financiar sau patrimonial al părinților unuia dintre soți. Răspunsul nu este același pentru toate situațiile, deoarece regimul juridic depinde strict de documentul prin care imobilul a fost transferat către fiu sau fiică în timpul căsătoriei. În funcție de actul de dobândire, locuința poate fi încadrată fie ca bun comun, fie ca bun propriu.
Când imobilul este transmis prin vânzare–cumpărare
Dacă părinții aleg să transfere casa copilului printr-un contract de vânzare–cumpărare, imobilul devine parte a patrimoniului comun al soților, întrucât achiziția are loc după încheierea căsătoriei. Chiar dacă fondurile nu provin din contribuția cuplului, forma juridică a dobândirii este decisivă, iar la partaj locuința se tratează ca bun comun.
Avocatul a explicat astfel situația: „Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei.”
În consecință, această categorie de bunuri poate fi împărțită la divorț sau poate face obiectul unei compensări valorice, potrivit regulilor aplicabile regimului matrimonial legal.
Când locuința este oferită prin donație unuia dintre soți
Situația este complet diferită dacă părinții aleg să realizeze transferul printr-un contract de donație. O locuință donată exclusiv fiului sau fiicei dobândește statutul de bun propriu, indiferent de faptul că donația are loc pe durata căsătoriei. Astfel, la momentul partajului, imobilul nu intră în masa de împărțit.
Avocatul Gabriela Ursărescu a clarificat acest aspect: „Dacă se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept. Bunurile dobândite prin donație, chiar dacă apar în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart.”
Legea tratează în același mod donațiile și moștenirile: bunurile primite astfel rămân în proprietatea personală a destinatarului, indiferent de momentul dobândirii. În esență, darul oferit de părinți nu devine bun al familiei, ci rămâne exclusiv al persoanei căreia îi este transmis.
Ce ar trebui verificat
Pentru a determina statutul juridic al locuinței, este esențial să analizați actul de dobândire – fie contractul de vânzare–cumpărare, fie contractul de donație – alături de înscrierea din cartea funciară. Tipul actului, părțile implicate și eventualele clauze explicite pot arăta clar dacă imobilul este bun comun sau bun propriu.
Recomandare practică
Este util să discutați cu un notar sau cu un avocat înainte ca proprietatea să fie transferată. Forma juridică aleasă – vânzare–cumpărare sau donație – poate influența semnificativ împărțirea bunurilor în eventualitatea unui partaj.
⸻
Notă juridică
Acest material are caracter informativ și se bazează pe prevederile legale în vigoare, fără a substitui consultanța juridică individualizată. Situațiile concrete pot diferi în funcție de actele existente și de particularitățile fiecărui caz. Pentru interpretări sau soluții adaptate, se recomandă consultarea unui specialist în dreptul familiei.