Sabina se aplecă ușor și îi atinse umărul.
— Vrei să intri? E frig. Și… în casă totul a rămas așa cum era.
Timur aprobă din cap, incapabil să rostească un cuvânt. Fiecare pas pe care îl făcea părea încărcat de o greutate sfântă. Fiecare colț de podea îi readucea în minte fragmente dintr-un alt timp: mirosul proaspăt de pâine, chipul mamei, țesătura cuverturii cusute de mâna ei. În bucătărie, pe masă, se afla încă un mileu de croșetat, iar pe perete, icoana cu Maica Domnului, lângă care mama aprindea candela în fiecare seară.
— Nu am avut puterea să schimb nimic, spuse Sabina cu glas scăzut. Bunica zicea că într-o zi vei veni. Și trebuia să găsești casa exact așa cum ai lăsat-o.
Timur se așeză pe scaunul unde, odinioară, stătea tatăl său. Îl mângâie ușor cu palma, ca pe o relicvă vie.
— A fost supărată pe mine? întrebă el.
— Niciodată, răspunse Sabina. Doar… dor. Mult dor. Îți vorbea în gând. Îți punea deoparte din colivă la parastase. Și în fiecare an, de ziua ta, îți spunea „La mulți ani” în șoaptă.
Timur își trecu mâna peste față, iar lacrimile, ascunse atâția ani, izbucniră fără reținere. Își sprijini fruntea în palme și spuse cu amărăciune:
— Am fost un nebun. Un om mândru, orbit de afaceri, care și-a îngropat viața și a uitat de unde vine. Iar acum… acum nici iertarea nu mai am cui să o cer.
Sabina se apropie și îi puse în mână o cheie veche.
— Bunica mi-a spus că, dacă vei veni vreodată, casa îți aparține. Și mi-a mai spus ceva… să-ți dau scrisoarea și apoi să-ți arăt locul ei preferat.
Au ieșit în grădină. În spatele casei, printre meri bătrâni, se afla o bancă. Acolo stătea mama lui, în fiecare seară, privind apusul.
Timur se așeză pe bancă. În liniștea satului, cu vântul ușor mângâindu-i tâmplele, simți pentru prima dată că este, din nou, acasă.
În dimineața următoare, foarte devreme, merse la biserică. Aprinse o lumânare și căzu în genunchi, cu ochii închiși, rostind în gând:
„Mamă, am venit. Poate târziu. Dar am venit.”
Și, poate, undeva, dincolo de timp, Rania zâmbea în sfârșit.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, dar a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost modificate pentru a proteja intimitatea și pentru a susține narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și neintenționată.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru acuratețea faptelor sau pentru modul în care sunt prezentate personajele și nu pot fi trași la răspundere pentru eventuale interpretări greșite. Povestea este oferită „ca atare”, iar opiniile exprimate aparțin exclusiv personajelor, fără a reflecta punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Parteneri
