Era o sâmbătă liniștită, una dintre acele zile în care timpul pare să curgă mai încet. Strângeam câteva lucruri prin curte când, la poartă, a apărut băiețelul vecinilor, Dănuț, în vârstă de nouă ani.
— Bună ziua! a spus timid. Pot să înot puțin în piscina voastră?
— Sigur că da, i-am răspuns. Vrei și o limonadă rece?
— Nu, mulțumesc, a zis el repede.
Și-a întins prosopul pe șezlong, iar eu, deși refuzase, m-am gândit să-i aduc totuși o limonadă. Când m-am apropiat cu paharul, Dănuț tocmai își scotea tricoul și îl agăța de marginea șezlongului.
În clipa în care s-a întors cu spatele, mi-au cedat genunchii.
Am scăpat paharul din mână.
Pe spatele copilului se vedeau urme mari de vânătăi și zgârieturi — unele vechi, altele recente. Erau prea multe și prea răspândite ca să fie rezultatul unui simplu accident. Inima mi s-a strâns dureros.
— Dănuț… ce s-a întâmplat cu tine? am întrebat încet, simțindu-mi vocea tremurând.
S-a întors speriat, cu ochii umezi, încercând instinctiv să-și acopere spatele cu brațele.
— Nu… nu e nimic, a murmurat. Am căzut…
Dar știam că nu spune adevărul. Semnele nu arătau deloc ca urmele unei căzături obișnuite.
Am încercat să-mi păstrez calmul. L-am invitat în casă, i-am spus să stea la răcoare și să bea limonada, fără să-l mai presez cu întrebări. Între timp, l-am sunat pe soțul meu și i-am arătat ce văzusem.
— Trebuie să facem ceva imediat, mi-a spus el. Asta nu e o joacă.
Am contactat autoritățile. În aceeași zi, asistența socială și poliția au venit să discute cu părinții lui Dănuț. Investigațiile au scos la iveală că băiatul fusese supus unor abuzuri repetate, care trecuseră neobservate până atunci de vecini și chiar de școală.
Intervenția a fost rapidă.
Dănuț a fost scos din acel mediu și plasat într-o familie care să-i ofere protecție și grijă. Cu timpul, copilul a început să se schimbe. Zâmbetul lui, pe care nu îl mai văzusem demult, a reapărut.
Pentru mine, acea zi a rămas o lecție dureroasă: uneori, un gest aparent banal — un tricou dat jos într-o după-amiază de vară — poate dezvălui o poveste de viață care nu trebuie ignorată.
⸻
Notă: Acest text este o povestire de ficțiune. Orice asemănare cu persoane reale sau situații reale este pur întâmplătoare.