O mamă îndurerată a trăit o experiență incredibilă, care a zguduit întreaga sa existență. După ce și-a pierdut fiul de doar 9 ani în urma unei boli neașteptate, femeia a fost convinsă că viața ei nu va mai fi niciodată la fel. Însă, ani mai târziu, a descoperit că băiatul ei era încă în viață – iar povestea care a ieșit la iveală a fost mai tulburătoare decât și-ar fi putut imagina cineva.
Totul a început când copilul, pe nume Rareș, s-a îmbolnăvit brusc, manifestând dureri abdominale puternice și febră care nu ceda. După câteva zile, medicii au decis internarea lui. Deși mama sa spera într-o vindecare, starea băiatului s-a agravat rapid. Diagnosticul era neclar, iar termenii medicali folosiți de doctori erau greu de înțeles. În mai puțin de o săptămână, familia a fost informată că Rareș nu mai trăiește.
Durerea pierderii a fost copleșitoare. Mama băiatului s-a închis în sine, refuzând să vorbească cu oricine. Sora ei, Loredana, a stat o vreme alături de ea, încercând să o ajute să depășească trauma. Zilele treceau greu, marcate de tăcere și de o suferință care nu părea să se stingă.
După luni întregi, femeia a decis să facă o plimbare în parc – locul preferat al fiului ei. Acolo a trăit un moment care i-a rămas întipărit în minte pentru totdeauna. A zărit un băiețel care semăna perfect cu Rareș: aceleași bucle negre, același zâmbet, aceeași expresie. Lângă el era o femeie pe care nu o recunoștea. În momentul în care mama s-a apropiat, femeia a luat copilul de mână și a dispărut printre copaci.
Deși a încercat să îi găsească, nu a reușit. Când i-a povestit Loredanei ce s-a întâmplat, sora ei a pus totul pe seama durerii și a oboselii, crezând că a fost doar o halucinație.
Au trecut șapte ani. Femeia și-a schimbat locuința și locul de muncă, încercând să ducă o viață cât de cât normală. Într-o zi ploioasă, a auzit o bătaie în ușă. Cea care o căuta era doamna Anca, o fostă asistentă de la spitalul unde fusese internat fiul ei. Vizibil emoționată, femeia i-a spus că vine să-i dezvăluie un adevăr ascuns ani la rând.
„Fiul dumneavoastră nu a murit,” i-a spus.
Mama lui Rareș a căzut la pământ, neputând crede ce auzea. Asistenta i-a explicat că, în noaptea aceea, s-a produs o încurcătură gravă: un alt copil, cu trăsături asemănătoare, murise, iar Rareș fusese luat de o femeie care pretindea că este mătușa lui. Avea acte false și suficiente informații medicale pentru a părea convingătoare. În haosul momentului, nimeni nu a verificat cu atenție documentele.
Femeia care îl luase, Georgeta Toma, fostă infirmieră, l-a crescut pe Rareș ca pe propriul fiu, dându-i un alt nume – Radu. Nu l-a înscris la școală sub identitatea reală, ci i-a oferit educație acasă. Autoritățile au descoperit adevărul abia după ce un avertizor de integritate a redeschis dosarele medicale vechi, iar raportul asistentei a fost găsit.
După ani de tăcere, adevărul a ieșit la iveală. Georgeta Toma a fost arestată, iar Rareș a fost plasat într-o familie de protecție temporară, până la clarificarea situației.
Când mama lui a primit, în sfârșit, permisiunea să îl vadă, emoțiile au fost copleșitoare. Întâlnirea a avut loc într-un centru comunitar, sub supravegherea unui asistent social. Băiatul, acum adolescent, părea maturizat, dar avea același privire caldă. Când mama l-a strigat pe nume, acesta a ezitat, apoi i-a spus: „Mi-au spus că ești mama mea.”
Momentul care a confirmat legătura dintre ei a fost când băiatul și-a amintit un cântec de leagăn pe care mama i-l cânta când era mic. A fost dovada că memoria lui păstra urme adânci din copilăria pierdută.
Reconstrucția relației nu a fost ușoară. Rareș era confuz, obișnuit cu viața pe care o avusese alături de femeia care îl crescuse. Cu timpul, însă, prin vizite supravegheate, terapie și sprijin constant, mama și fiul s-au apropiat din nou.
În prezent, Rareș are 19 ani și studiază ingineria informatică. Își dorește să dezvolte programe care să prevină pierderea dosarelor medicale, inspirat de propria sa experiență.
Cât despre Georgeta Toma, aceasta a fost condamnată la închisoare. Deși a trimis o scrisoare prin care cerea iertare, mama băiatului nu i-a răspuns niciodată.
Astăzi, femeia spune că și-a recăpătat fiul, chiar dacă a pierdut șapte ani din viața lui. Merge din nou prin parcul unde l-a văzut pentru prima dată după dispariție și se întreabă adesea dacă băiatul a recunoscut-o atunci.
„Poate dragostea de mamă găsește mereu o cale de a spune ‘nu încă’,” spune ea.
Povestea lor rămâne o mărturie a puterii instinctului matern și a convingerii că uneori adevărul, oricât de ascuns ar fi, iese întotdeauna la lumină.
Parteneri
