Shelby și Jonathan credeau că fiica lor în vârstă de doi ani, Sophie, suferă de alergii. Fetița avea dificultăți de respirație, iar medicii au suspectat inițial că ar putea fi vorba despre astm. Curând însă, a devenit clar că situația era mult mai gravă.
Într-o noapte, Sophie a încetat brusc să mai respire.
Câteva minute mai târziu, părinții ei erau în drum spre spital. Odată ajunși, medicii le-au confirmat temerile: micuța avea cancer. Chimioterapia a avut un impact sever asupra corpului ei fragil, afectându-i capacitatea de a merge, de a vorbi, de a-și folosi mâinile și de a mânca.
Pe tot parcursul acestui drum dificil, Shelby i-a fost mereu alături fiicei sale. Împreună cu soțul său, a creat o pagină de Facebook unde documentează lupta curajoasă a lui Sophie. Însă această poveste nu este despre durerea provocată de boală, ci despre un gest profund și emoționant descris într-o postare specială publicată de Shelby pe acea pagină.
Într-o zi, mama lui Sophie a scris despre o asistentă medicală care lucra în spitalul unde era tratată fetița. Iată ce a transmis ea:
„Te văd. Stau pe această canapea, zi de zi, ore întregi. Te văd. Încerci din răsputeri să nu te fac remarcată, nici de mine, nici de copilul meu. Îți observ chipul cum se întristează atunci când Sophie te recunoaște și începe să plângă. Faci tot posibilul să o liniștești și să-i alungi teama.
Te văd cum eziti, de fiecare dată când trebuie să îi administrezi tratamentul. Spui ‘îmi pare rău’ mai des decât spunem noi ‘mulțumesc’. Îți văd brațele pline de brățări din plastic și stetoscopul decorat cu simboluri ale copiilor pe care i-ai îngrijit și i-ai iubit.
Te văd cum îi mângâi cu blândețe căpșorul lipsit de păr și o învelești atent ca să se simtă protejată. Te văd cum oferi sprijin mamelor îndurerate, care au primit vești devastatoare. Te văd cum lucrezi la calculator în timp ce ții în brațe un copil a cărui mamă nu este lângă el, dintr-un motiv sau altul.
Timp de 12 ore la rând, îți lași la ușă propria viață pentru a avea grijă de copiii altora. Intri în fiecare salon și zâmbești, indiferent cât de grea e situația. Dacă vezi numele fiicei mele pe listă, te oprești întotdeauna să o verifici, chiar dacă nu este pacientul tău în acea zi.
Suni doctorul, farmacia și alte secții ori de câte ori este nevoie, ca Sophie să primească exact ce are nevoie, exact la timp. Mă întrebi și pe mine cum mă simt, la fel de des cum o verifici pe ea. Te oprești să mă asculți atunci când am nevoie să plâng, deși știu că telefonul tău vibrează neîncetat și agenda ta e plină.
Te văd. Toți te vedem. Niciun coș cu fructe, niciun mesaj de mulțumire nu ar putea exprima cât de recunoscători îți suntem. Tu ești mâinile grijulii ale compasiunii, zi de zi. Copiii noștri primesc ce au nevoie pentru că tu ești acolo.
Mamele ca mine nu și-ar păstra echilibrul fără tine. Tu ești acolo să ne susții, să ne sprijini și să ne dai putere. Tu le salvezi viața copiilor noștri. Și fără tine, nu am putea face față.”
Postarea lui Shelby a devenit virală în scurt timp, adunând peste 27.000 de reacții. Este ușor de înțeles de ce. Mesajul este o recunoaștere sinceră și emoționantă a muncii asistentelor și a personalului medical care își dedică viața îngrijirii altora, cu empatie, dăruire și profesionalism.
Cât despre micuța Sophie, medicii sunt optimiști. Spun că în curând se va recupera complet. Mesajul mamei sale este o dovadă că, în mijlocul celor mai grele momente, compasiunea și grija sinceră pot aduce o rază de lumină.
Distribuirea acestor cuvinte poate fi un gest simplu, dar deosebit de valoros, pentru ca toți cei care muncesc în spitale cu adevărată vocație să știe cât de prețuit este efortul lor.
Parteneri
